Pădurari din tată-n fiu - dinastia Urbanovici!

Generațiile de pădurari ale dinastiei Urbanovici!
în foto: 
 rândul de jos de la stânga la dreapta: Chril Urbanovici, fratele Andrei și un nepoțel,
Rândul de sus: Vladimir Urbanovici, Ion Urbanovici.

Și-a dedicat viața și activitatea integral silviculturii și ocrotirii pădurilor, face parte dintr-o dinastie  întreagă de bărbați a cărui neam poartă cu sfințenie din tată-n fiu doar două nume: Ion și Chiril. Străbunelul s-a numit Chiril, bunelul a fost Ion, tatăl a purtat numele de Chiril, el este Ion, iar fiul său, continuatorul neamului, se numește la fel - Chiril. Este descendentul unui neam care ani la rând, din tată-n fiu sunt pădurari: bunelul a fost pădurar, tatăl a fost pădurar renumit, el continuă cauza dinastiei Urbanovici.

Vorbim astăzi despre Ion Urbanovici(Ivan Chirilovici,cum îi spunem noi sătenii),, pădurar ocolul silvic Criuleni,cantonul Nr 7, pădurea Măsărău, Izbiște, ajuns la o vârstă onorabilă de 60 de ani, dintre care 39 de ani ia dedicat siviculturii!

Născut la 8 aprilie 1962 în familia lui Chiril și Nina Urbanovici, după absolvirea școlii din sat, a pășit pe urmele tatălui, mergând să învețe la Colegiul de Silvicultură din Camenca(1983-1986), fiind hotărât să continuie dinastia de pădurari din trei generații. Mai mult decât atât și tatăl său, Chiril fost pădurar mai mult de 40 de ani, decorat în 1995 cu „Gloria muncii” pentru merite deosebite în dezvoltarea gospodăriei silvice, provenea dintr-o familie cu trei feciori și toți trei au fost pădurari: Andrei a fost pădurar la Trebujeni, Vladimir pădurar la Slobozia-Dușca.Toți trei frați au avut feciori și fete. Și toți feciorii fără excepții au fost pădurari!

O parte din dinastia Urbanovici cu familiile lor, la canton

Am mers la casa pădurarului, sau cantonul din pădure pentru a discuta cu Ion Urbanovici pentru a afla unele secrete din profesia de silvicultor, problemele și greutățile profesiei.

• -         Când ați început activitatea de pădurar?
• -         Cariera în silvicultură am început-o  în anul 1983, ca pădurar. Ulterior din 1985 până în 1990 am activat ca maistru, apoi din 1990 iarăși pădurar și din anul 2000 până în prezent sunt pădurar la Izbiște, cantonul Nr 7, pădurea Măsărău, toponimul local.
• -         Ce altceva ați fi putut fi?O altă profesie poate v-ați dorit?
• -         Exclus! Îți dai seama venind dintr-un neam cu generații la rând pădurari la altceva nici nu am visat! Am luat această profesie ca pe un destin și o stimă față de bărbații neamului meu! Altceva nu mi-ar fi plăcut să fac.
• -         Câte hectare de pădure aveți în gestiune?
• -         Circa 400 de ha, am avut și mai multe dar o parte din pădure a fost transferat în alt canton. E un canton deosebit de frumos și plin de istorie.
• -         Cum decurge o zi de pădurar?Aveți vriun regim anume, vreo agendă?
• -         Fiecare zi e asemănătoare și totodată fiecare zi e originală în felul său. Zorii zilei îi întâmpin deja făcând o tură prin pădure inspectând sectoarele și drumurile de acces pentru a vedea de nu sunt urme proaspete, „vizitatori” nepoftiți, stricăciuni etc. Un pădurar iscusit poate citi urmele și le descifra de au fost de om sau vietate. Îmi place să citesc urme.
• -         Ce obigații de serviciu are un pădurar?
• -         În primul rând este paza pădurii. Apoi strânsul semințelor, plantarea, activități sanitare și de revigorare a pădurii. În prezent la canton în ultima perioadă plantăm doar stejar. În total am plantat 29 de ha de stejar, dintre care  11 ha sunt deja cu rezultate vizibile – niște puieți de stejar de toată frumusețea, scoși din nevoi deja cum zicem noi, care la sigur se vor dezvolta într-un grâng furmos.
• -         Care sunt problemele majore cu care vă confruntați în cantonul în care activați?
• -         Dacă e să vorbim de cele umane, este în primul rând lipsa forței de muncă. Mai ales în ultima periodă. Dacă mai înainte mai puteai găsi oameni la diferite lucrări ce țin de plantare, igienizare, apoi acuma din ce în ce mai greu. Cauza probabil ține probabil și de demografie, migrații... dar cel mai mult e munca fizică și condițiile de lucru în pădure. Așa că multe activități sunt nevoit să le fac de unul singur. Îmi place, dar la anii mei deja mai greu mi se dau urcușurile bruște în pădure...
• Alte probleme țin deja de factorul natural. Mă refer aici la secetele din ultimele perioade, multă pădure se usucă din cauza lipsei de precipitații. Desigur seceta afectează și regenerarea pădurii, noile plantații planificate. Uneori plantăm puieți de stejar ani la rând pe acelaț sector, pentru a avea rezultate. Noroc de anul trecut că au fost precipitații suficiente, căci se începeau a usca și stejarii bătrâni deja, nemaivorbind de puieți...

Ion Urbanovici, ajezțnd cu grijă puieții de stejar ce urmează a fi plantați la Măsărău

• -         Cum e să trăiești la canton, în pădure? S-ar părea că izolat de societate...
• -         Liniștit...în primul rînd foarte liniștit. Foșnetul și sunetele pădurii sunt cel mai bun terapeut. Și liber! Senimentul de liberatate e mult mai pronunțat în natură. Oamenii sunt  mult mai liber față-n față cu natura din care s-au desprins...
• -         Care din personalitățile marcante v-au vizitat cantonul? Politicieni, artiști...?
• -         Mulți, mulți au fost la odihnă sau vânătoare. Acum mai rar dar am primit cu drag aici artiști ca Gheorghe Urschi, Gheorghe Pârlea, Valentina Cojocaru, Vasile Iovu și mulți alții. Au fost și politicieni, dar așa mai răruț...

Artiști în vizită la canton:
în centru:Vasile Iovu(cu naiul) și Valentina Cojocaru

Gheorghe Urschi în vizită la Măsărău
împreună cu Chiril și Olga, copiii lui Ion Urbanovici

• -         Care este cel mai frumos loc din cantonul dumneavoastră?
• -         Peisajistic este o poiana de lângă iazul cantonului. Acolo pădurea e veche, crescută natural cu specii de copaci de peste 300de ani, în vale șerpuiește printre pietre un pârăiaș, iar ceva mai la vale este un izvor frumos amenajat de mine și cățiva săteni. Acolo îmi place cel mai mult, dar pădurea e frumoasă toată în orice anotimp.

Ion Urbanovici(primul din dreapta) împreună cu cîțiva 
săteni lângă izvorul amenajat

• -         Ați avut istorii neobișnuite, peripeții în activitatea de pădurar?
• -         Desigur cum fără asta! Mai ales în nopțile în care stau la pândă în parchete. Ultima memorabilă a fost că am adus o căruță la canton. Stăpânul venit la furat lemne și dând peste el în toiul nopții, a reușit să fugă călare pe cal, iar căruța plină cu lemne pe unde cu mâinile, pe unde remorcată am tărât-o la canton. O poți vedea chiar și acuma, o țin ca un soi de monument de averitzare pentru rău-făptași.
• -         Este așa un proverb „Pădurarii nu se rătăcesc niciodată”. V-ați rătăcit vreodată?
• -         Unde în pădure? Doamne ferește! Știu fiecare potecă cu ochii închiși. Dar probabil în nici o pădure din Republica Moldova nu te poți rătăci: o oră de mers și ieși la margine. M-am rătăcit odată într-o pădure din România. Fiind plecat să-mi vizitezi copiii ce erau la studii în Abrud, am mers singur la o plimbare într-un masiv de pădure de la poalele munților. Fascinat de frumusețea crângurilor și poienelor, nici nu am observat cum a trecut mai bine de o oră de drumeție. Când să mă întorc înapoi nu găseam poteca, afară se întuneca. După ceva timp de căutări am dat totuși de un drum ce m-a dus fix la cantonul pădurarului de acolo. M-a primit ca pe un oaspete la canton, ne-am amuzat un pic împreună cu rătăceala mea, după care m-a scos cu mașina până la civilizație. Iată acolo păduri de rătăcit...
• -         Fiind descendentul unui neam de pădurari din tată-n fiu, vă gândiți cumva la un discipol, o transmitere a profesiei urmașilor, mă refer aici la feciorul care poartă numele bunelului, pădurar renumit.
• -         Feciorul meu, Chiril, plecat peste hotare , aranjat bine, nu își închipuie cum poate schimba munca de birou pe nopți nedormite de pădurar, alergătură prin pădure, problemele și greutățile din sectorul silviculturii. Și îl înțeleg perfect. Suntem neputincioși în fața vremurilor, și e păcat...Ar fi frumos să fie o contiuitate a dinastiei Urbanovici, dinastie de pădurari!

Dorim multă sănătate domnului Ion Urbanovici. Îi dorim cîți mai mulți stejari viguroși plantați de mâna lui să prindă viață și urăm continuitate unei dinastii frumoase de pădurari: dinastia Urbanovici!

Urbanovici Ion, pădurar Ocolul silvic Criuleni, cantonul Nr7, Izbiște, Măsărău