Activităţi culturale 2012

.

„Învăţătoriul” copiilor.

„Stau cоteodată şi-mi aduc aminte ce vremi mai erau în părţile noastre pe cînd începusem şi eu, drăgăliţă doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleştii, din tîrg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una...”
Nu poţi să vorbeşti despre Creangă fără să faci o citaţie din opera sa, sau fără să foloseşti unele „vorbe mai diocheate”, care una fără alta e ca şi „babele cele frumoase si copiii cei cuminti ”.Desigur prin talentul său de povestitor, Creangă a cucerit „dintr-o răsuflare” toare categoriile de cititori: „de la faşă, pîn-la naşă”.Şi cînd „v-o fi mai greu pe suflet”, luaţi o carte scrisă de I. Creangă şi pe loc „vi s-a mai înmuia inima”. Vocabularul lui Creangă este ceva deosebit: ceva dulce-amărui, ceva vesel şi-ntristat, ceva simplu şi bogat.

„Ce-i de făcut, măi Nică?” , m-am întrebat eu, ca şi Creangă, cînd m-am trezit cu biblioteca plină de băieţi „cucuieţi” şi fete „zbînţuite”.Veniseră în vizită la „casa cărţilor” grupele de copii de la Grădiniţa ”Andrieş” s.Izbişte, оmpreună cu educatoarele lor: Eugenia Punga, Olga Dobrovolschi şi Veronica Morarescu.

Şi pentru că sunt dintr-un sat „de gospodari unul ca unul”, „nu m-am pierdut cu firea” şi „am sclipuit” repede o poveste despre un oarecare Nică a lui Ştefan a Petrei.

Ehe-he! Şi mare mi-a fost mirarea, cînd am văzut că picii î-l cunoşteau pe „nenea cu barbă”-Ion Creangă, şi încă şi mai ştiu toate poveştile lui „dea fir în păr”. Ne-am aşezat la masă şi după ce am povestit şi am răsfoit toate poveştile sfătosului bunic din Humuleşti, „am răsuflat mai uşuraţi”.Au fost „ocărîţi „ şi lupul fiindcă a „păpat” ezişorii caprei, şi feciorii împăratului care s-au speriat de urs, şi boierul care a vrut să-i ia punguţa cucoşului, şi moşneagul care a bătut aşa bunătate de cucoş.

Şi după ce „am scos la capăt cu poveştile” , am făcut o „raită” prin bibliotecă. Am văzut unde este locul ziarelor şi a revistelor, unde-s cărţile şcolarilor, care este „inima bibliotecii”-fondul de referinţă. Şi după ce am „rînduit toate acestea” ne-am aşezat „să mai prindem la puteri”, înainte de drumul cel lung оnapoi la grădiniţă. Şi dacă tot am fost în ospeţie la şcoala lui Creangă, cum să nu ne aducem aminte de notele lui – cozonacii şi „buchiile” dulci ce le primeau cei mai „silitori” şi cei mai „ageri la minte dintre copii”.Cum Smaranda nu a reuşit să coacă cozonacii şi buchiile, au prins bine şi biscuiţii şi ciocolatele oferite de Primăria Izbişte. Cum toţi copiii de la Grădiniţa „Andrieş” sunt „silitori şi ageri la minte”, nu a rămas nici unul „obijduit”.Şi acestea fiind spuse s-au „urnit” la drum: sătui de carte şi de note.

Acum stau şi mă gîndesc, cum aş putea să invit la biblioteca şi nişte „flăcăi voinici şi fete mîndre,care ştiu a învîrti şi hora şi suveica”, nişte „dascăli ce-i avem”, sau nişte „oameni aşa mai simpli, fără căpătîiu”?

Dar voi veniţi, că cozonaci găsim...