Voi găsi oare ce căutam?
Victor Dumbrăveanu
„Iubirea noastră-i ca și ura”
Nu înzadar ne-au înțeles bine ce-i ce convețuiesc cu noi și au cerut să-i miluiască cerurile, dacă se ajunge la daruri și pomeni, cu un pic de abureală..
-
Dacă nu ți-a rămas ceva mai consistent
pentru noi, dă-ne atunci mintea moldovenilor de pe urmă.
Adică o cer alții, pe când noi având-o, o neglijăm și rămânem veșniciii ostatici ai propriei naivități.
Adică o cer alții, pe când noi având-o, o neglijăm și rămânem veșniciii ostatici ai propriei naivități.
Și ne
zbatem, și ne frământăm, fără a depăși handicapul ăsta.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHo0ONhSskCRJmSSZzrcUIb52ZNwkieUkv_ZKt1sqr7KkbL_BSQ5PEsq7pTf3RmkGRwl3bXWi__2Cyts1LMVFOwogk2ITFZ7VWdnvyrKtJzhOAlFNQuYkRXUxju9BpEJXwk-8bTO_TdL4/s320/55+001.jpg)
Se trezește plugarul la oare oarbe de noapte și gândește aprins la colțul în care an de an depune efort și nădejde încât seara și dimineața își face cruce, rugându-se lui Dumnezeu să-i trimită ploi liniștite și curate, să scoată din pământ tot ce a semănat, să se îndure apoi ca să reușească să aibă parte de tot ce-a crescut , să strângă în hambare, să nu se înmulțească rozătoarele hulpave și să se bucure de acest modest avut al său.
Trec anii, se schimbă regimuri, dar munca țăranului continuă să rămână o mare și dulce amăgeală.
- Nu se poate una ca asta.
- Cum nu se poate?”
Cartea este disponibilă la Biblioteca Publică Izbiște...dar numai după ce o citesc eu.