 |
| După noi sunt copiii noştri!!! |
S-a scurs un an de activitate. Un an
plin de noi practici, succese, dezamăgiri. Pentru noi bibliotecarii ,care
suntem un popor aparte, fiecare an , fiecare clipă are importanţă. De programul
alcătuit pe tot întreg anul, pe un trimestru, pe ozi la urma urmei depind toate
realizările obţinute prin răbdare, muncă.
Neavînd studii în domeniul biblioteconomiei am stat mult la gînduri
:oare în ce constă munca de bibliotecar şi cum poţi obţine careva succese în
acest domeniu, cum să te autoperfecţionezi cît mai rapid ,la care acţiuni să
depui mai mult efort. După trei ani de muncă în calitate de şef de bibliotecă
am ajuns la concluzia că un specialist bun trebuie să fie căte un pic din toate. Să fie un avocat bun: să cunoască
legislaţia în vigoare referitoare la biblioteci ca mai apoi să poată argumenta
şi apăra poziţia şi necesităţile bibliotecii în faţa organelor
competente(APL,Consiliuul Local). Să fie un psiholog
bun :să înţeleagă caracterul , necesităţile fiecărui utilizator din două ,trei
fraze schimbate. Îmi amintesc că am fost invitat la o şedinţă in cadrul căreea
s-a discutat situaţia elevilor ce nu frecventau şcoala, abandonau orele, aveau
o purtare neadecvată normelor şcolare. Majoritatea lor proveneau din familii social
vulnerabile.
M-a surprins faptul că 90 % din
aceşti elevi erau utilizatori activi ai bibliotecii. Îmi amintesc şi acum cum
a călcat pentru prima oară pragul bibliotecii unul din cei mai discutaţi elevi
la această şedinţă: mia cerut pur şi simplu o carte la alegerea mea.Fiind
băştinaş îi cunoşteam bine situaţia familiară, isprăvile lui despre care
vorbeau toţi, nu eram sigur de securitatea cărţii pe care urma să i-o împrumut,
dar i-am răspuns fără nici un pic de ezitare:
„Pentru
tine Gheorghe orice”.Iam ales o
carte cu poveşti şi i-am explicat regulile de frecventare a bibliotecii.Copiii
prezenţi în bibliotecă au reproşat pe loc:”Luaţi-vă
adio de la carte”, la care eu am spus. „Pun
pariu că o va aduce la timp şi încă ne va
povesti ceva din ea”.Nu m-a mirat faptul cînd peste 5-6 zile elevul în
cauză a înapoiat cartea şi a cerut alta în loc, tot la alegerea mea. După aceea
au urmat şi alte vizite, dar de acum cu cerinţi concrete:”Daţi-mi vă rog „Aventurile lui Tom Sawier” de Mark Twain.” Înseamnă că flacăra s-a aprins, ochii lucesc la vederea
unei cărţi mai bune. Din păcate este peste puterile oricărui bibliotecar să
menţină aprinsă această flacără în ochii fiecărui copil, dar văpaia rămâne pe
toată viaţa, şi este nevoie doar de o singură scăntee ca să se reaprindă din nou.
Un bibliotecar bun trebuie să fie şi un
inventator bun: să găsească
noi metode pentru atragerea noilor utilizatori. Am chibzuit mult cu ce pot
participa cu un folos oarecare pentru bibliotecă la „Sărbătoarea toamnei „ organizată de către Primăria Izbişte. Am
hotărît pînă la urma să particip cu o expoziţie de fotografii proprii care
oglindeau frumuseţea actuală a satului natal, viaţa sătenilor în prezent şi o
colecţie de fotografii vechi cu un mesaj în imagini asupra vieţii de odinioară
a consătenilor, edificii ce nu există, revelioane din anii 60, absolvenţi din
anii 70, militari din anii 50, şcoala nou-nouţă, casa de Cultură în
construcţie, elevi sădind pomii, mari de acum, sub care stă şi expoziţia
propriu zisă. Puteţi să-mi reproşaţi: ce au nişte fotografii cu munca de
bibliotecar? Dar nu vă înhipuiţi câţi vizitatori am avut după această expoziţie
la bibliotecă. Veneau oameni în vârstă spunându-mi „Uite măi nene acesta-s eu în cl. I –a anul 1968” ; „Uite dragul moşului acesta-s eu venit din
armată anul 1953.Că tare chipeş mai eram!”. Uite de aici începe şi munca de
bibliotecar propriu zisă : încerc să-i propun o carte să o citească:”Ştii dragul moşului viaţa s-a schimbat,este
mai greu de trăit, şi cărţile de acum nu prea le înţeleg, dar aş vreau să citesc o carte care am citit-o de
mai multe ori în tinereţe:”Pămînt desţelinit” de M. Şolohov,dar nu cred că este în bibliotecă,este veche tare”- la care
eu rapid î-i ofer cartea:”Ţine nea
Costache, acestă carte va pleca din
bibliotecă odată cu plecarea „ultimului mohican” din generaţia care s-a născut într-un sistem şi încearcă să supravieţuiască în alt
sistem.”
Un bibliotecar bun trebuie să fie şi un pedagog bun, să-şi găsească un
stil al său de lucru cu copiii ca să capete stima acestora,nu trebuie să fie
indiferent faţă de condoleanţile fiecărui cititor în parte. Câte odată este
nevoie să „ răscoleşti” toată bilbioteca pentru a ajuta pe cineva să facă o
gazetă de perete, să scrie un eseu . Un bibliotecar bun trebuie să fie un gospodar bun, să adune la gospodăria
lui, să fie un florar bun -
biblioteca să fie o mică grădină botanică a florilor de cameră. Un bibliotecar
bun trebuie să fie şi un specialist IT
bun, să facă faţă noilor provocări ale secolului tehnologiilor.
Este regretabil faptul că statul în care
trăim a lăsat aşa mai într-o parte cultura,bibliotecile şi oamenii care
activează mai mult din entuziasm atît în cadrul orelor de lucru cît şi
numeroaselor acţiuni culturale, de voluntariat. Trăim într-o ţară mică invadată
din toate părţile de sărăcie, interese proprii şi străine, care lovesc
nemijlocit în limbă, demnitate naţională, cultura acestui popor. Şi dacă ne
închipuim Moldova ca pe un cîmp de bătălie, avănd mai multe linii de apărare în
faţa distrugerii conştiinţei şi mîndriei naţionale, vreau să spun că bibliotecile, Casele de
Cultură,Şcolile de Artă,Muzeele sunt ultima linia de apărare. Şi mulţi vor fi
de acord cu mine că primele linii de apărare au căzut demult în faţa
orgoliului,banului şi prostiei omeneşti. Cele de la mijloc scîrţie şi ele
iată,iată vor ceda. Mai rămăne ultima redută-Biblioteca! Şi vreau susţinere
totală! Nici un pas înapoi!
După noi este Moldova,limba,neamul,Ştefan,Creangă,Eminescu şi Vieru !!!
După noi sunt copiii noștri!!!
După noi este Moldova,limba,neamul,Ştefan,Creangă,Eminescu şi Vieru !!!
După noi sunt copiii noștri!!!
Alexandru Rusu
Şeful Biliotecii Publice Izbişte
