 |
| Margareta Bobeico, fostă profesoară, e unul din cei mai activi cititori vârstnici. |
"Intr-o zi vei fi indeajuns de batran pentru a incepe
din nou sa citesti basme."
C.S. Lewis
Bătrânii…Enigmaticii și cuminții noștri bătrâni…
Când intră pe ușa bibliotecii, se schimbă totul: timpul se
oprește pe loc. Lăs orice activitate și sunt ochi și urechi la tot ce spun, la
tot ce doresc și mai ales la tot ce vor să citească.
Cel mai mult îmi place să-i admir cum își aleg cărțile
pentru lectură. Atent, cumpătat, pipăind, răsfoind fiecare carte. Câteodată am
impresia că vor să le simtă și mirosul. Se opresc la câte o pagină citesc un
fragment, meditează, răsfoiesc mai departe, citesc alt fragment, o închid cu
grijă, o pun alături. Din vreo 10-12 cărți selectate, pun deoparte vreo 2-3. Nu
se grăbesc deloc: alegerea cărții pentru lectură pentru ei nu este un proces ci
mai degrabă un ritual în care trebuie evidențiată fiecare mișcare. Aleg în așa
fel de parcă de conținutul și tematica cărții pe care urmează să o citească
depinde viața lor de mai departe. Poate o fi așa…da poate ei mai caută în cărți
viața de odinioară? La final se uită cu jale la brațul de cărți rămas pe masă.
Eu le propun să ia mai multe cărți, ei refuză politicos:
-
Îmi ajung…și apoi voi veni mai des la
bibliotecă, îmi place aici. Aș citi aici dar parcă incomodez. Și încă ceva:
cartea trebuie să stea în bibliotecă, dacă întreabă cineva de ea?
…Interesantă abordare, până mă și sfiesc să răspund ca să nu
dau greș la mersul gândurilor.
Alteori încerc să le
propun câte o carte să o citească:
- Ştii dragul moşului viaţa s-a schimbat,este mai greu de trăit, şi cărţile de acum nu prea le înţeleg, dar aş vreau să citesc o carte care am citit-o de mai multe ori în tinereţe:”Pămînt desţelinit” de M. Şolohov,dar nu cred că este în bibliotecă,este veche tare”- la care eu rapid î-i ofer cartea:
- Ţine nea Costache, această carte va pleca din bibliotecă odată cu plecarea „ultimului mohican” din generaţia care s-a născut într-un sistem şi încearcă să supravieţuiască în alt sistem.
Am un cititor care în fiecare an printre alte cărți citește una și aceeași carte: «Вечный зов» de Anatolii
Ivanov, chiar am fost curios și am întrebat ce a găsit interesant în acea carte
de o citește a câta oară?
- - Ehe….citeșteo și tu și o să vezi cum au
trâit, iubit, urât și creat oamenii,
totodată supraviețuind unei revoluții și trecând prin două războaie,
mi-a răspuns nea Nichita.
Da și într-adevăr, răsfoind am dat de un fragment și am
îțeles de ce totuși e „Veșnica chemare„ la care răspunde bătrânelul meu: „….зло существует вековечно, оно очень
цепкое, оно пустило длинные корни, и борьба с ним будет еще долгой, упорной и
жестокой. Она будет кропотливой. Будут еще, может быть, и войны, страшные
и разрушительные, во всяком случае - намного страшнее и разрушительнее.Но в конце концов победит добро, потому что
в этом именно и суть и смысл жизни.”
Mătușa Alexandra, vine întotdeauna cu un bilețel, sau
trimite pe cineva. În bilețel e scris titlurile și autorii și întotdeauna sunt
curios ce e scris acolo, fiindcă întotdeauna solicită cărți de care chiar nu prea
am auzit, spre regretul și rușinea mea.
- De unde te inspiri, mătușă Alexandra?
- -- N-o că n-o să-ți spun! N-o că n-o să mă
crezi. De la Radio Moldova! În lumea internetului și televiziunii sunt o
ascultătoare fidelă a radioului.
Așa și nu am făcut încă rost de recenta ei solicitare: „La
cântatul cocoșilor” de Ana Lupan și „Pelinul, iarba văduvei” de Lidia Mișcenko.
Doamna Margareta Bobeico(în fotografie), fostă profesoară, e
unul din cei mai activi cititori vârstnici. Iubește să citească doar cărți
apărute recent și este o pasionată a romanelor detective. Când îi propun vreun
detectiv mă avertizează îndată:
- -- Numai să nu fie de Agatha Christie, că le
știu pe de rost deja!
Le cunosc la toți preferințele: bătrânica Vera iubește să citească povești, cel mai mult se bucură când împrumută din colecția veche
povești populare maghiare, engleze, indiene etc.; nea Simion îi place să
citească despre război; lui nea Nichita îi plac poeziile și literatura
scriitorilor clasici ruși; moș Vasile adoră cărțile lui Nicolae Esinenco, d-lui Gavril îi place politica și geografia, ș.a.
Bătrânii…Enigmaticii și cuminții noștri bătrâni…
Cei ce au rămas tineri în suflet și sunt o carte ce trebuie
citită măcar din când în când. Cele mai multe lecții de viață le poți împrumuta
de la ei. Ador să stau la taifas cu „mohicanii” de altă dată. De nenumărate ori
am rescris istoria ascultându-i, istoria pe care nu o veți găsi în manuale.
Viața nu a fost cruntă cu ei, viața e cruntă cu noi,
generațiile actuale… așa consideră Ei.
Și cine știe poate chiar au dreptate.
