Uneori uităm că se merită tot efortul pentru un singur om...
Eleonora este o cititoare fidelă a Bibliotecii Publice Izbiște de mai mulți ani. La început venea cu prietena ei, o aștepta afară până ce prietena lua alte cărți pentru ea și apoi plecau împreună…. Îmi părea rău că nu intră în bibliotecă, îi citeam pe chip disperarea….
Pe urmă prietena a plecat la studii, curier între bibliotecă și Eleonora a devenit mama ei: de câte ori venea pe la oficiu poștal intra cu corespondența și doleanțele Eleonorei, îmi povestea că îi vine greu fiindcă câteodată nu prea nimerea cu cărțile pentru fata de acasă.
Mai apoi, odată cu acțiunea „Biblioteca vine acasă la tine” implimentat în bibliotecă, am inclus-o pe Eleonora în lista de beneficiari ai acestei acțiuni: un simplu mesaj pe o rețea de socializare și eram cu cărțile comandate, personal la ea acasă. Așa a durat cam un an…
Vă întrebați de ce nu intra în bibliotecă? M-a chinuit și pe mine mult această întrebare… dar întotdeauna din lipsa materialului nu puteam implimenta spiritualul.
Dar iată în sfârșit a pășit pragul bibliotecii! Datorită rampei de acces construite împreună cu primarul satului și câțiva voluntary. Cheltuielile au fost cât se poate de corespunzătoare bugetului minuscul de care dispune biblioteca: ceva metal, ciment și voluntariat. Am încercat să fie cât mai aproape de standartele coerspunzătoare: lățime, balustrade de ambele părți…. Dar cu panta nu prea am avut posibilitate. La înălțimea ușii de la clădire trebuia o rampă cu o lungime de vreo 11 m, noi am avut la dispoziție doar 7m.
Mai aveam căteva lucrări de efectuat la rampă: vopsirea scărilor, perilei, ușei de la intrare.Planificam că voi face o mică deschidere a acestei rampe cu invitația Eleonorei, în cadrul Festivalului Național al Cărții și Lecturii, dar nu a fost să fie: Eleonora cum a auzit de rampă – a și venit la bibliotecă. Când am văzut că deschide ușa am înlemnit: a urcat ajutată puțin de o elevă. Pentru prima dată iam făcut o excursie prin bibliotecă, iam promis că o să apelez la ajutorul ei în calitate de voluntar în activitățile bibliotecii, proiecte, NOVATECA(un partener al progrmei NOVATECA trebuie neapărat să aibă rampă de acces pentru persoane cu dezabilități.) Am întrebat-o de rampă, a spus că e bună dacă a deschis singură ușa bibliotecii.
Lucrând la
rampă mulți săteni mă întrebau pentru ce o construim…După ce ascultau explicația
dădeau o singură întrebare: „Cum atâta efort pentru o singură persoană? Atâtea cheltuieli
pentru ca un om să poată păși pragul bibliotecii? Se merită oare? ” . Răspuns
categoric: DA! Îmi pare rău numai Eleonora că a durat atâta.
Anul trecut
demararea Festivalului Național al Cărții și Lecturii m-a prins cu cărțile în geantă
la Eleonora acasă… Anul acesta Festivalul a prins-o pe Eleonora în bibliotecă,
cu cărțile într-o geantă de la NOVATECA.
Bine ai venit Eleonora!
