„Ce se face cu satele noastre, ne tot întrebăm în fel și chip...”
Larisa Turea„Cartea foametei”
E vară în toată legea... Arșița nu prea scoate lumea pe afară: mă refer la bătrâni. De cîteva zile nu prea au pășit pragul bibliotecii. Copiii sunt cei mai activi: fac naveta între iaz și bibliotecă, sau magazin după înghețată și bibliotecă. Azi de dimineață am avut tocmai trei bătrînei la bibliotecă: unul a înapoiat cărțile și și-a luat în schimb alte 7 cărți în loc: „Pîn-la iarnă cînd voi veni cu sania - nu mă aștepta! Pe așa arșiță nu ies afară măcar să mă strige Țarul Neculai la poartă! Am ieșit că am terminat de„cetit” cărțile , că altfel nu...La anii mei doar cu ele(cărțile) mă mîngîi...” Mi-a zis la despărțire moș Nichita.Moș Nichita a fost și el cândva bibliotecar...generația de bărbați bibliotecari la Izbiște își are rădăcinile mai de demult. Mătușa Alexandra Jenerenco a intrat să răsfoiască ziarele...Cică „ Nu cred de la televizor ceea ce se întîmplă în țărișoara noastră! Grele vremuri ne așteaptă. Să fie oare adevărat, ian să vedem ce scriu gazetele”.
A intrat și un bătrînel necunoscut...Cu ochii vii,sclipitori. Zic: precis citește fără ochelari. Avea un chipiu de căpitan la marină. M-a întrebat de ”Cartea foametei” de Larisa Turea. Iam oferit-o...a răsfoit-o preț de vreo 20 de minute. Apoi m-a întrebat dacă am mai multe exemplare....din păcate e doar un singur exemplar. ”V-o ofer la domicilui” - m-am grăbit să-i propun. La care el îmi spune ”Nu sunt de prin părțile voastre, aici am venit așa la niște cunoscuți, plec curând și nu știu cum o să o înapoiez. Sunt din părțile Orheiului, satul Cucuruzeni.” Am convenit că vine mîne cu cunoscuții săi din Izbiște, și îi eliberez cartea, cu toate că bătrînelul îmi insufla înceredre totală și avea să io eliberez și așa fără persoane terțe.Se vedea că nu e pentru prima dată în bibliotecă și știe prețul cărții. Și apoi putea să o înapoieze la Biblioteca Cucuruzeni, nu e o problemă, o colaborare între biblioteci e binevenită.
Da...sărmanii noștri bătrînei: ei sunt primii care simt că urmează vremuri grele și întotdeauna îmi place să discut cu ei despre viață, țară, oameni... Ei văd cu totul și cu totul altfel lucrurile. „Să ne aplecăm urechea la monologurile lor nemeșteșugite, sărace în cuvinte, lipsite de subtile imagini, comparații sau alte figuri de stil căci... necazurile mici au chef de vorbă, pe când nenorocirile mari sunt mute...” L.Turea „Cartea foametei”
Aștept bătrînelul meu mîne să vină după „Cartea foametei”, căci am uitat să-l întreb multe lucruri: de unde are chipiul de la marină,cum e pe la Cucuruzeni, de ce tocmai ”Cartea foametei”(simte și el ceva) și cum îl cheamă....căci azi m-am sfiit să-l întreb tam-nisam.
Pe curând și fiți și....bătrânei cîteodată - o să vedeți altfel lucrurile!
