Am zis că nu mă tem…
N-o să intru în panică sau alte stări ale spiritului: mă
informez să fiu la curent, respect toate recomandările de igienă și protecție,
fără contacte, călătorii etc. și desigur fără panică. Am zis că cel mai rău face frica, în absolut orice situație. Am zis că sunt imun la frică.
Asta am zis eu … da subconștientul?
Sediul unei bănci. Stau în rând să intru. Este prima oară
după o perioadă de timp când am părăsit localitatea. Am fost nevoit să fac
această „ieșire” din teritoriu și deoarece unele măsuri de securitate sunt mai
lejere, a fost să fie azi această „incursiune” pe teritoriul inamicului.
Stăm afară…adică eu și încă câțiva cetățeni. Respectăm
distanța, toți cu măști – inclusiv și eu, așteptăm să intrăm câte unul. Deja
știu că undeva la intrare îmi voi dezinfecta mâinile, nu mă voi apropia prea
mult de casă și alte acțiuni fără de care nu-mi închipui viața de acum încolo. Adică e tot aceiași viață dar noi suntem deja alții..
În fața mea intră un domn, iar paza instituției îl oprește
ducând în dreptul frunții un obiect electronic cu o lumină roșietică de laser.
Ooooo! Ceva nou! E bun! Se scanează temperatura! Măsuri
eficiente și necesare eu cred. E ceva normal și nu-mi fac griji.
Așa am zis eu … da subconștientul?
Se apropie rândul meu.
Fără să-mi dau seama începe să mă dea în călduri…la fel ca
înaintea examenelor: emoții, agitație interioară. Ho ce e cu tine? E un simplu scanner
de temperatură! Sunt ani buni de când nici nu ai avut temperatură sau alte
simptome,boli etc. Dă-te un pic la umbră de ți-e frică de soarele de afară. Nu
are a face! E o simplă formalitate!
Așa am zis eu … da subconștientul?
Da subconștientul este deja afectat: atâtea informații,
atâtea bătăi cap în cap, atâtea zumzet zi și noapte încât am început a înjura
mai puțin pe „moldovenește”:
- He tuț´coronavirusu cui te are…
