Durerea unui popor într-un sfert de pagină....

Din primele rânduri am înțeles că caut demult această carte...

Voi găsi oare ce căutam?

Victor Dumbrăveanu 
„Iubirea noastră-i ca și ura”

„Cum ai făcut, oare, Doamne, că neamului ăsta al meu i-ai dat atâta umilință și atâta supușenie, încât are de ajuns și de rămas, pe când cu de altele l-ai înzestrat mai modest sau chiar l-ai lipsit cu totul?... Și dacă ar fi fost iscusit în ale comerțului și ar fi avut harul negoțului, s-ar fi priceput  să pună în vîbzare această calitate a sa, ar fi făcut bani grei, dar așa e sărac lipit pământului. E sărac și onest, încît unii să-l mai facă și prost până la urmă.
Nu înzadar ne-au înțeles bine ce-i ce convețuiesc cu noi și au cerut să-i miluiască cerurile, dacă se ajunge la daruri și pomeni, cu un pic de abureală..

- Dacă  nu ți-a rămas ceva mai consistent pentru noi, dă-ne atunci mintea moldovenilor de pe urmă.
Adică o cer alții, pe când noi având-o, o neglijăm și rămânem veșniciii ostatici ai propriei naivități.

Și ne zbatem, și ne frământăm, fără a depăși handicapul ăsta.

Presimțirea și nădejdea noastră o zidim în copii, de aceea rar țăran basarabean care să nu dorească să-și trimită cei mai dezghețați feciori și fiice la învățătură. Doar cartea, gândesc ei cu mintea croită întru a înțelege rânduiala pământului, poate să ne scape de blestemul acesta care tot de răcoarea arăturii și freamătul holdelor este legat.
Se trezește plugarul la oare oarbe de noapte și gândește aprins la colțul în care an de an depune efort și nădejde încât seara și dimineața își face cruce, rugându-se lui Dumnezeu să-i trimită ploi liniștite și curate, să scoată din pământ tot ce a semănat, să se îndure apoi ca să reușească să aibă parte de tot ce-a crescut , să strângă în hambare, să nu se înmulțească rozătoarele hulpave și să se bucure de acest modest avut al său.
Trec anii, se schimbă regimuri, dar munca țăranului continuă să rămână o mare și dulce amăgeală.
- Nu se poate una ca asta.
- Cum nu se poate?”

Cartea este disponibilă la Biblioteca Publică Izbiște...dar numai după ce o citesc eu.