Tu lu mama lui eu de popor moldovenesc...

„Păstrează capul plecat doar din stimă,

 privirea ridicată doar cu respect,

 gura închisă doar din politețe și

 mintea trează mereu și oriunde!”

made in ....Izbiște

Zilele astea am avut o discuție cu o persoană ce a ales drumul muncii peste hotare din cauza situației pe care toți o trăiți în țărișoara asta cu oameni harnici și naivi.

Îmi povestea despre munca din țara în care este la moment. Spunea despre cât sunt de deștepți stăpânii la care  lucrează, cu toate că sunt  în vârstă au toți calculatoare personale, știu să se folosească de ele. Nu ca la noi…doar moșnegi și babe ce nu știu nimic…Și în general  este de părere că toți cei ce au rămas aici sunt niște ratați, aici nu este nici un viitor, nu ai nici o posibilitate de a crește, de a te dezvolta….
Povestea cum „stăpânul” singur a întrebat-o dacă cunoaște calculatorul și dacă are acasă unul. Și încă i s-a lăudat că el are de mic calculator, iar  internetul îi este cunoscut din adolescență. Atăt de mult îi luceau ochii când vorbea despr ei, și cu atâta înflăcărare povestea despre niște „super-oameni” că tocmai m-am speriat...

După astă discuție am ieșit afară, mi-am tras două palme, m-am calmat puțin și am plecat să mă gândesc la viața mea nefericită…

He tu lu mama lor eu de europeni de eștia dezvoltați…Cum o fac ei pe deștepți când văd o moldoveancă  cu fierul de călcat în mînă…ce se mai rup în figuri și le place să arate ca o rasă superioară. L-aș fi întrebat eu pe moșneguțul acela super deștept cam ce tip de calculator avea el prin anii 1950 și cam ce operații efectua la el chiar dacă era așa de super dotat? Făcea operații de  înmulțire  sau numai doar adunarea? L-aș fi întrebat dacă prin anii săi de adolescență, prin 1970, era și calculatorul lui printre cele 23 de calculatoare conectate la ARPANET(bunicul internetului) și cam la ce îi servea lui internetul în condiții casnice când la acea perioadă avea o întrebuințare bine definită doar în animite sectoare(contabilitate, militar),când primele programe de comuinicare abia  prindeau contur pe la anii 1980-1985….

He tu lu mama lui eu de popor moldovenesc naiv care tot timpul s-a uitat cu entuziasm doar la stăpâni. Cu ce suntem noi vinovați că Ștefan nu a dorit să facă și el vriun imperiu cum și-au făcut multe popoare acuma dezvoltate, ca să mai fure de prin bogățiile altor popoare..Poate aveam și noi un loc în care să ducă toate drumurile, poate aveam și noi un capital ceva, pentru un start mai bun, aveam și noi poate calculatoare pe la jumatea secolului trecut….Noi am muncit cu hărnicie și am oferit cu dărnicie…

He tu lu mama ei de moldoveancă care ne consideră ratați pe cei rămași aici…. Doar numai din cultura și educația mea bună nu iam aminit cum i s-a făcut rău atunci când  a fost nevoită să-și amâne întoarcerea din cauza unor probleme cu actele. Primul lucru pe care l-a spus după ce și-a revenit a fost: „Ce o să zică stăpâna dacă nu mă-ntorc la timp!?”

Poate chiar sunt un ratat că am rămas aici… Și chiar poate aici, la noi acasă, avem mai mulți „stăpâni” ca în altă parte…Dar niciodată nu mi-e rușine că prin „ratarea” mea fac lucruri frumoase și mișc câte ceva nu numai pentru mine. Și niciodată nu retrăiesc de părerea „stăpânilor”: chiar dacă stau îngenuncheat privesc cu ironie la ei!