Ultima redută încă nu a căzut!

- Bună ziua. Sunt de la .............(denumirea organizației) și v-aș ruga să răspundeți la câteva întrebări, dacă nu vă este greu, despre corupția în țara noastră, factorii corupției ș.a.Este vorba despre un sondaj.

- Ok, hai să vedem ce se primește, răspund eu tânărului care stă la intrarea în bibliotecă.
Cu toate că sunt sătul de sondaje și discuți despre această problemă, nu refuz deoarece nu este vinovat vizitatorul meu de sutația din țară, el pur și simplu este un simplu angajat...și e tânăr ca și mine.

Au urmat o serie de întrebări: cine sunt cei mai corupți din țară? cum se poate de luptat cu corupția, în cine aveți încredere? ce salariu trebuie să aibă un medic, un funcționar, un judecător etc., ca să nu ia mită, se poate de stârpit corupția definitiv... bla,bla,bla....și multe alte întrebări care deja mi-au ros urechile de câteva decenii.

Iam răspuns și eu a lehamite, cu „da”, „nu”, „probabil”, fără a intra mult în esența întrebărilor.

Doar la întrebarea: „Cum cred eu ce trebuie de schimbat în Republica Moldova ca să diminuăm corupția?” am răspuns după un pic de analiză că ar trebui de schimbat mentalitatea oamenilor. Nu prea a înțeles interlocutorul meu ce am avut în vedere deoarece nu știa ce să scrie în chestionar și m-a rugat să-i mai explic încă odată.

- Nu are a face,dau din mână, scrie și tu ce vrei în chestionar, nu știu cum să-ți explic ce înseamnă să schimbi felul de a gândi a unui popor și cum asta ar influența asupra corupției.

După ce s-au sfîrșit întrebările din chestionar, m-a înscris în agenda lui, a notat numărul de tefon, ne-am urat o zi bună reciproc și a plecat mai departe pentru a găsi alți doritori de a îndeplini chestionarele...

P.S. Îmi pare rău că nu m-am atârnat serios la chestionarul dat...Îmi pare rău că nu am avut cum să-i explic prin câteva cuvinte despre mentalitatea noastră..

De fapt ar fi înțeles dacă avea să fie martor la o scenă din bibliotecă petrecută cu o jumate de oră mai devreme, când unui utilizator al bibliotecii, iam scanat vreo 15 foi dintr-o lucrare. Apoi le-am convertit din PDF în Word ca să poată face schimbările necesare, și desigur i le-am înserat pe sticul adus de el și a plecat foarte mulțumit acasă fiindcă l-am scutit de o grămadă de lucru, deoarece nu v-a trebui să tapeze cele 15 foi din lucrare ci doar să le redacteze după bunul plac.

- Mulțumesc, mulțumesc! nu contenea să-mi mulțumească utilizatorul, m-ați ajutat enorm!

Și așa la plecare a slobozit din mână 20 de lei pe masa mea de lucru...

- Asta așa pentru un ceai sau o ciocolată, zâmbește utlizatorul...
.

- Luați banii înapoi, nu îmi datorați nimica, îi zic eu arătând cu ochii la bancnotă.

-Eeee...nu, nu e corect...se frăsuie utilizatorul meu, v-am luat din timp, ați făcut atâta lucru pentru mine, m-ați ajutat mult...eu nu pot pleca așa..

-Nu vă faceți griji, îl liniștesc eu, eu sunt la serviciu, asta este datoria mea, ceea ce am făcut eu pentru dumneata este un serviciu modern de bibliotecă. Nu-mi datorați nimic, nu s-a consumat nimic: nici hârtie, nici cerneală..Luați banii înapoi.

-Da?..eu nu pot pleca așa...ezită utilizatorul meu.

- Dacă nu luați banii, atunci altă dată nu vă voi ajuta! recurg eu la șantaj.

- Bine, bine, îi iau..O zi plăcută în continuare, îmi urează, luând banii înapoi de pe masă.

Încă prin 2012, în articolul „Biblioteca ultima redută” am scris despre faptul că biblioteca este pe ultima linie de apărare împotriva a tot ce este străin pentru cultură, educație, onestitate, omenie și îndeplinirea obligațiilor. Aici încă se lucrează cinstit, din plăcere și pentru oameni.

Ei? Ce ziceți dragi bibliotecari?
Ultima redută încă nu a căzut!?