Începem un nou proiect de promovare a istoriei locale
și dezvoltare a turismului rural.
Ne propunem ca să mergem pe urmele strămoșilor noștri,
în locurile care ar prezenta un interes
pentru istoria și turismul local.
Azi vom vorbi despre movilele funerare.
Un loc deosebit între
siturile funerare din spațiul pruto-nistrean îl ocupă movilele scitice, dintre
care unele sunt dispuse izolat, pe când altele alcătuiesc adevărate necropole
tumulare. Un anumit număr de movile au fost ridicate în diferite regiuni
ale țării și în primele secole ale erei noi de către triburile nomade ale
sarmaților Cele mai târzii movile funerare de pe teritoriul Republicii Moldova
datează din sec. al XIV-lea. Până în prezent, din câte cunoaștem, a fost
cercetat doar un singur tumul în spațiul pruto-nistrean datând din această perioadă.
Răspândiți în diferite regiuni geografice ale
Republicii Moldova, cei peste 6100 de tumuli sunt monumentele arheologice și cele
mai mult afectate, fiind aplatizate sau aproape complet distruse din cauze mai ales
antropice decât naturale. Multe dintre aceste movile abia dacă mai pot fi
observate azi în teren, fiind identificate pe baza hărților topografice vechi
sau, mai ales, cu ajutorul imaginilor din satelit
Dar, așa cum dovedesc
săpăturile arheologice, aceste obiective arheologice puternic deteriorate
conțin complexe și vestigii arheologice importante, uneori deosebit de valoroase,
de aceea se impune imperios documentarea, inventarierea și protejarea lor.
Conform informației
din volumul 7 „Localitățile Moldovei” aflăm că pe moșia satului Izbiște sunt 4
movile făcute din pământ, mărturie că pe aceste locuri au colindaty cete de
nomazi. Cei care au căzut în lupte sau au decedat aici erau înmormântați aici,
făcânduilse movile mari de pământ peste morminte. Studiere lor ar permite când
au fost aici hoinarii din câmpie și câți din ei nu s-au mai întors pe câmpiile
siberiene. Unele din ele posibil să fi fost vandalizate sau nivelate dea lungul
anilor.
Am hotărât să
culegem date de la localnici și să purcedem în căutarea lor și să identificăm
movilele funerare pomenite în cartea „Localitățile Molodvei” vol 7, și Izbiște
satul izvoarelor” de Eduard Gherciu.
Ghidul meu de azi a
fost d-l Chetrean Gavril, localnic născut prin anii 40, ai secolului trecut ce
ține minte în detalii aproape toate evenimentele generației sale, un bun
cunoscător al locurilor natale.
Primul loc vizitat a
fost Moclicul de la Zdoroca, movilă de dimensiuni medii cu o suprafață de
câteva sute de metri patrați situată în pădurea Zdorocii. Cel mai ușor o găsiți
ridicând drumul de la iazuri la deal prin pădure.Traseul și poziția Moclic-ului
Vedere înspre sat de pe Moclic |
Altă movilă vizitată și cercetată la fața locului a fost Movila Spănzurați, situată în apropiere de pădurea Halocea, la hotar între satele Boșcana, Zăicana și Izbiște, cam la aproximativ 8 km de localitate și în apropiere de traseul M21, șoseaua Poltava.
Poziția și traseul din localitate spre Movila Spânzurați |
Fragment hartă topografică militară germană,1937 cu înălțimea Movila Spănzuraților Sursa: Gherciu Eduard „Izbiște satul izvoarelor”, pag.16 |
Sunt o mulțime de legende ce se învârt în jurul acestei movile. De la legende despre comorile tătărești
și turcești îngropate în părțile locului, până la oameni rătăciți din senin pe
acest loc deschis și până la diferite zicale și blesteme locale ca: „Să te duci
la Spănzurați” sau „Să te spănzuri ca Tonea”, utimul nume fiind feminin și din
spusele localnicilor ar fi primul om spânzurat în acest loc, o femeie pe nume
Tonea(Antonina), perioada când anume s-a întâmplat suicidul nu se cunoaște(o
sută – două de ani în urmă),iar mai târziu aici au început să fie aduși și
înhumați sinucigașii din Izbiște, departe de localitate ca în semn de
neacceptare a unor astfel de cazuri.
Movila Spânzurați |
În diametru această
movilă este de circa 15 m, iar înălțimea ei e de circa 2,5 m. Tot ce este
posibil ca în trecut să fie fost mult mai înaltă și mai mare, dar în urma
factorilor de eroziune s-a diminuat în mărime și volum.
Vedere înspre sat de pe Movila Spânzurați |
După spusele lui nea
Gavril Chetreanu, movila era îngrijită de fostul colhoz: se tăiau puieții ce
creșteau haotic, se cosea și chiar era îngrădită de părușteți din lemn înfipți cam la 2 metri unul e altul în
jurul movilei. Fiind socotită ca punct
de hotar între localitățile sus menționate, în vârful ei era ridicat și un soi
de construcție obelisc, ce servea drept orientir. În prezent sunt doar bucățile
din beton mărturie acestei construcții și probabil căutătorii de comori au
muncit cu sârg, fiindcă toată movila e plină de gropi și săpături destul de
pronunțate, inclusiv și în centrul movilei se văd urmele unei găuri săpate
probabil în ultimele decenii.
Evident și fără
îndoială că această movilă este de origine antropogenă, și are cel puțin câteva
secole, ea fiind prezentă în mărturiile și amintirile multor generații de
izbișteni. Și tot ce e posibil să fie una din cele patru movili funerare
pomenite de cercetători, corespunzând și din punct de vedere al așezării fizico-geografice(loc
înalt), și încărcătura istorică pe care o are(în apropiere de Iepurărie,
presupusa vatră străveche a satului)
Iepurărie, vatra străveche a satului |
Este un loc greoi, o
atmosferă neplăcută și vrei să părăsești imediat acest loc, cu toate că
curiozitate nu-ți permite. Nea Gavril povestește că tractoriștii arând la
colhoz chiar și după miezul nopții, deseori se dezorientau urcând cu tractorul
pe movilă sau dând cu botul în ea, cu toate că movila se poate desluși clar în
vecinătatea masivul agricol. Și chiar când am hotărât să plecăm, automobilul cu
care venisem nu voia să pornească și pace, cu toate că nu avusem probleme până
atunci cu pornirea motorului. Și fără să veri te panichezi cu toate că era ziua
în amiaza mare , iar noi doi eram oameni maturi deja...
Istoria dă fiori...