Constantin Canțîr – tânărul din Izbiște care 
                            și-a găsit chemarea în Armata Națională

„Am transformat slăbiciunea în armă, ca să înving obstacolele”

Constantin Canțîr

În fiecare comunitate există oameni care prin exemplul lor inspiră și dau curaj celorlalți. În satul Izbiște, raionul Criuleni, unul dintre acești tineri este Constantin Canțîr. Născut la 2 noiembrie 2005, într-o familie simplă de muncitori, viața nu l-a menajat: și-a pierdut mama de timpuriu, însă sub grija tatălui său a crescut cu dorința de a demonstra că nimic nu-l poate doborî.

Absolvent al Gimnaziului Izbiște și al Centrului de Excelență în Transporturi, Constantin a ales să meargă pe drumul pe care și-l dorea încă din copilărie – cel al uniformei militare. Astăzi, după ce și-a încheiat stagiul militar obligatoriu și a decis să rămână în Armata Națională pe bază de contract, Constantin este un exemplu de responsabilitate, curaj și perseverență.

Constantin Canțăr în vizită la Biblioteca Publică Izbiște

L-am întâlnit în concediul său acasă, unde ne-a vorbit despre copilărie, despre primele zile în armată, dar și despre ceea ce înseamnă pentru el cariera militară.

– Constantin, povestește-ne despre copilăria ta și anii de școală.

– Am avut o copilărie obișnuită, plină de jocuri, mai ales „de-a militarii”. La Gimnaziul Izbiște printre obiectele preferate era educația muzicală. Ceea ce am învățat acolo m-a ajutat și în armată: în timpul marșurilor îmi place să cântăm împreună cu camarazii cântece ostășești, cum ar fi „Frunzuliță mușețel” sau „Scumpă Patrie”.

– Ai rămas fără mamă de timpuriu. Cum te-a marcat această pierdere?

– Decesul mamei mi-a dat o motivație în plus să reușesc. Nu am vrut să arăt mai slab decât ceilalți. Am transformat această slăbiciune într-o armă și am învățat să înfrunt obstacolele singur.

– Cum a fost trecerea de la viața civilă la cea militară?

– Pentru mine ușor, pentru că eram pregătit. În timpul studenției lucram după lecții până la miezul nopții și eram deprins cu regimul. La început e greu – emoții, dor de casă –, dar după jurământ totul se schimbă: timpul trece repede, ai multe activități, exerciții, instruiri. Și deja pe final numer zilele până la concediu.

Constantin Canțîr(în centru cu drapelul) în timpul marșului oficial

– De ce ai ales să-ți continui cariera în armată și după termen?

– Pentru mine, serviciul militar a fost mereu o datorie și o mândrie. În armată capeți experiență de viață, echilibru, oportunități de dezvoltare. Pot spune că este o adevărată școală a vieții. Devenit militar, ești deja o persoană deosebită și un exemplu pentru cei din jur.

– Cum reacționează oamenii pe stradă atunci când te văd în uniformă?

– Se simte imediat respectul din privirile lor. Mulți se uită cu admirație, iar unii chiar îmi adresează cuvinte de încurajare. Uniforma are puterea de a transmite încredere și siguranță, iar oamenii percep asta. La cei 190 de centimetri ai mei, uniforma parcă se potrivește și mai bine, îți dă o statură aparte, o ținută care impune. Nu e vorba doar de înălțime sau de felul cum arăți, ci de faptul că porți pe tine un simbol al țării. Și atunci simți cu adevărat că nu ești doar Constantin, ci un militar care reprezintă Armata Națională a Republicii Moldova. Ținuta nu înseamnă doar uniformă, ci și comportament. Am învățat că nu ai voie, atunci când porți uniforma, să mergi pe stradă cu mâinile în buzunar, cu nasturii descheiați sau cu atitudine nepăsătoare – chiar și în concediu. Ar fi o insultă nu doar la adresa armatei, ci și la adresa demnității pe care o reprezinți. Militarul trebuie să fie mereu o oglindă a disciplinei și a respectului, pentru că prin el oamenii privesc armata întreagă.

– Cum arată o zi obișnuită a unui militar?

– Totul e bine organizat. La 6 dimineața e deșteptarea, apoi înviorarea și igiena. Urmează micul dejun, iar de la 8:20 încep ședințele: tactică, teorie, exerciții practice. Masa de prânz e la ora 12:20, după care avem un mic repaus, iar apoi se verifică ordinea și curățenia în cazarme. După ora 15:00 avem timp liber: putem citi, privi televizorul sau scrie. La 16:00 se întreține uniforma, la 19:30 cina, apoi pregătiri pentru a doua zi. Apoi cu toți privim Mesagerul, ca să fim la curent cu evenimentele din țară și lume. La 21:20 are loc apelul, igiena de seară și la 22:00 stingerea. Disciplina e strictă: toți trebuie să fim îngrijiți, curați, bărbieriți.

– Ai o amintire specială din armată?

– Da, la fiecare zi de naștere, întreg efectivul felicită sărbătoritul și acesta primește o zi de concediu acasă. Este o tradiție frumoasă, care aduce bucurie și apropiere între camarazi.

– Ce planuri ai pentru viitor?

– Îmi doresc să finalizez clasa a XII-a, să susțin bacalaureatul și să rămân în Armata Națională în bază de contract, aș vrea să-mi fac o carieră de militar. Și în general, misiunile din armată m-au învățat să planific totul, iar în situații exceționale să acționez „după situație”.

– Ce beneficii aduce armata tinerilor?

– Îți faci datoria de bărbat și în același timp te dezvolți ca om. Ai acces la sport, cultură, instruire. Există rafturi cu cărți în cazarme, săli de sport, antrenori. Ultima carte pe care am citit-o în cazarmă este„Jean-Christophe” de Romain Rolland. În plus militarii și familiile lor beneficiază și de îngrijiri medicale gratuite la Spitalul Militar.

– Ce mesaj ai pentru tinerii care ezită să facă armata?

– Să nu se teamă. Serviciul militar nu este o povară, ci o șansă de dezvoltare personală și profesională. Te pregătește pentru viață și pentru viitor.

Prin cuvintele și exemplul său, Constantin Canțîr ne arată că armata nu înseamnă doar disciplină și reguli stricte, ci și caracter, maturitate, prietenie și șansa de a-ți construi un viitor solid. Povestea lui este o lecție pentru tinerii din Izbiște și din întreaga țară: a servi patria nu este doar o obligație, ci și o oportunitate de a deveni mai puternic și mai responsabil.