 |
| Vera Osoianu împreună cu Iulian Filip, pentru prima dată în vizită la Biblioteca Publică Izbiște, august 2014. |
Identitatea unei biblioteci este o formă de rezistență,
ce culminează c-un spectacol de succes!(V.Osoianu)
Am cunoscut-o pe doamna Vera Osoianu, sau mai bine
spus am avut ocazia să-i strâng mâna cu recunoștință, în cadrul Festivalului Național al Cărții și
Lecturii ediția anului 2014. Atunci
doamna Osoianu a vizitat pentru prima dată Biblioteca Publică Izbiște, bibliotecă,
managementul căreia îl preluasem de puțin timp . Vizita a fost o întâlnire cu
scriitorii în cadrul festivalului. Atunci doamna Osoianu a venit împreună cu
poetul, prozatorul și dramaturgul,
Iulian Filip.
Acea întâlnire
memorabilă pentru cititorii de la Izbişte a avut genericul „Poetul care unește generațiile” . Memorabilă fiindcă la acea vizită mulțimea iubitorilor de carte
şi lectură din diferite generaţii: de la cei mai mici, până la cei mai în
vârstă - toți până la unul s-au înghesuit printre rafturile bibliotecii. A fost prima lor întâlnire cu un scriitor
organizată de mine în incinta bibliotecii din localitatea natală, întâlnire la
care mediator și partener a fost însăși directorul adjunct a Bibliotecii
Naţionale a Moldovei, specialist în domeniul biblioteconomiei, manager,membru
al Consiliului Biblioteconomic Naţional, d-a Vera Osoianu, care a vorbit
publicului despre festival și importanța lecturii în secolul tehnologiilor.
La acel
eveniment local am observat cum doamna Vera Osoianu a contemplat cu tristețe
cum locuitorii satului, veniți la o întâlnire cu scriitori din Chișinău ascultau
fascinați, pitiți printre rafturi. Veniseră mulți să vadă un scriitor „pe viu”,
și nu prea izbutiseră. De fapt biblioteca nu e atât de mică, dar rafturile
duble de cărți ocupau peste 65% din spațiul vital al sălii de lectură. Deci, o întâlnire „vie” nu prea a reușit, cititorii
mei și-au dat rând unii altora pentru a vedea scriitorul: mai întâi cei mai
mici, apoi cei mai în vârstă. Dar era o întâlnire de suflet, unde oamenii au
plecat surprinși de dulceața gustului unei alte pâini – „pâinica de la iepure”
adusă de distinșii oaspeți.
Atunci m-am convins,
că într-o bibliotecă modernă oamenii trebuie să se vadă la ochi, într-o
bibliotecă „vie”, spațiul nu trebuie să fie „mort”.
Am
întrebat-o timid la finalul întâlnirii, ce părere a avut despre organizarea evenimentului
și în general ce părere are despre biblioteca de la Izbiște. Îmi era rușine de
infrastructura și condițiile sărăcuțe a bibliotecii, de organizarea ineficiente
a spațiului în care sau înghesuit participanții.
Mi-a pus
atunci părintește mâna pe umăr, liniștindu-mă, zicând că totul a fost bine și
că în prezent toate bibliotecile publice din toată lumea se confruntă cu
probleme de diferit gen: de finanțare, de identitate. Lupta pentru existența
bibliotecilor este în prim plan, mai ales a celor din mediul rural. Fiecare luptă în felul său dar entuziasmul,
stângăcia și nerăbdarea mea îi oferă încrede în viitorul bibliotecii de la
Izbiște și că totul depinde de mine.
„Dar să nu
lupți singur!” mi-a zis la despărțire doamna Osoianu.
Am mulțumit
sincer pentru apreciere și donaţia de carte românească semnificativă şi
valoroasă adusă în cadrul evenimentului. Dar totuși nu „m-a liniștit” deloc această
apreciere. Privirea tristă a doamnei Osoianu și privirea cititorilor bibliotecii
mele de printre rafturile de cărți, care încercau să „vadă și să audă”
scriitorul, m-a făcut să înțeleg de ce are nevoie biblioteca mea.
Din acel
moment dârzenia și dorința mea de schimbare a prins noi dimensiuni. Mi-am
suflecat mânicile și am inițiat un proces amplu de transformare a bibliotecii
în care tehnica, colecția de carte, serviciile sunt un „atu” pentru o bibliotecă,
iar infrastructura și spațiul adecvat își au greutatea lor cuvenită într-o
instituție modernă. Am reușit să consolidez în jurul bibliotecii toată
comunitatea locală, apelând de fiecare dată la sentimentul de băștinași și de
patrioți ai localității. Am obținut încrederea și aprecierea autorităților publice locale…
Într-un
cuvânt am ținut cont de sfat și nu am
luptat deloc singur.
Doamna Vera
Osoianu pentru mine personal ca tânăr specialist dar și pentru toate bibliotecile publice rurale este un mentor și
o călăuză adevărată. Este bine cunoscută cu particularitățile de activitate
într-o bibliotecă publică rurală, în care directorul bibliotecii este și în rol
de bibliotecar, avocat al bibliotecii, bibliograf, activist local, voluntar și multe alte
transformări. Și sunt total de acord cu afirmația dumneaei că în condițiile
unui buget ostil instituțiilor de cultură, bibliotecile trebuie să-şi regrupeze
forţele şi posibilităţile, să-şi definească priorităţile, pornind de la ideea
că în timpul care vine potenţialul financiar, va rămâne acelaşi sau chiar va fi
în descreştere. Iar în condițiile optimizărilor continuie în toate domeniile și
mai ales în domeniul nostru, este foarte important ca bibliotecile să devină
centre comunitare prin infrastructură, spații adecvate, inovații digitale,
literatură pentru diferite categorii de utilizatori.
Dar cea mai
importantă misiune a unui bibliotecar, zicea doamna Vera Osoianu, este să atragă de partea sa comunitatea locală,
prin profesionalism, flexibilitate, atitudine și dedicație. Și cel mai important este implicarea
comunității locale în procesul de zidire și revigorare a bibliotecilor.
„Nici un primar
nu va îndrăzni vreodată să scoată din arealul comunității o entitate la
edificarea căreia au pus umărul membrii comunității.” – este un adevăr constat
de către Vera Osoianu și la care ar
trebui să ne aliniem noi toți bibliotecarii rurali, pentru a nu sta cu „drobul
de sare pe horn” sau ghilotina deasupra capului. Nu va fi ușor de lichidat un
serviciu cerut și consolidat de comunitate. Dacă luăm în calcul procesul prin
care au trecut bibliotecile publice din Marea Britanie, în anul 2012, care s-a
soldat cu închiderea a peste 200 de biblioteci, ar fi de gândit pentru
comunitatea biblioteconomică din Republica Moldova. Această cifră ne pune pe
gânduri în condițiile în care bibliotecile rurale din Republica Moldova
constituie circa 88,2% din totalul de biblioteci publice, iar după cum știm
reieșind din puterea de finanțare a bugetele locale, riscului sporit de
optimizare sunt supuse anume aceste biblioteci.
Avem în
persoana doamnei Vera Osoianu un adevărat strateg și avocat al bibliotecilor
locale. În cadrul unei întâlniri cu Comisia cultură, educație, cercetare,
tineret, sport și mass-media din cadrul
Parlamentului, organizată în martie 2020, o întrunire cu reprezentanți ai
bibliotecilor publice de diferit rang cu scopul inițierii discuțiilor și
identificarea soluțiilor privind situația din biblioteci, doamna V.Osoianu,
cunoscând problemele bibliotecilor, mai ales a celor rurale, a propus crearea
unui fond special centralizat de susținere și finanțare a proiectelor din
bibliotecile din țară. În condițiile unui buget local auster, această
inițiativă ar fi ca un colac de salvare și ca un suport real nu doar în
existența și supraviețuirea bibliotecilor ci și în dezvoltarea continuă a
acestor instituții.
A lansat
această inițiativă în tentativa de a avea un aliat puternic, doar că rămâne de
văzut cum va fi în continuare lupta
noastră… „singuri în fața dragostei” noastre eterne – biblioteca, ori aidoma isteților
din echipa lui Harap Alb, pentru care orice „ispravă” este pe putere fiindcă
sunt împreună.
Vera Osoianu
este un nume greu în generaţia de bibliotecari care au muncit la fundamentul biblioteconomiei
naţionale, ce începe odată cu independenţa ţării, iar aceasta înseamnă totul de
la zero: crearea cadrului de reglementare
în biblioteconomie, activităţii bibliotecilor publice, formarea profesională continuă
a bibliotecarilor, întrunirile managerilor bibliotecilor la nivel național, un
şir nesfârșit de simpozioane,
conferinţe, seminare şi alte activităţi culturale şi ştiinţifice, organizate
pretutindeni în bibliotecile din ţară și stabilirea relaţiilor cu bibliotecile
de din alte țări, proiect etc.
Vera Osoianu
a fost și rămâne în continuare să fie acel neobosit cercetător și luptător
pentru identitatea noastră: comunitatea biblioteconomică națională. Cu spiritul său profesionist și
claritatea viziunilor și convingerilor sale, Vera Osoianu ne călăuzește prin
diversitatea subiectelor și temelor integrate în mulțimea de articole și
lucrări ce reflectă subiecte actuale și
de viitor a activității biblioteconomice, marcând cu dominație orientarea bibliotecii
şi bibliotecarului spre schimbare, modernizare… spre identitate!
Sub aripa și
prin lupta unui metodist, ca d-na Vera Osoianu, multe biblioteci din țară au
înțeles rețeta finală a succesului, iar identitatea lor a prins contur…
Una din aceste biblioteci, fiind Biblioteca
Publică Izbiște.
Alexandru Rusu
director Biblioteca Publică Izbiște, Criuleni
articol pentru bibliografia -
"VERA OSOIANU și BIBLIOTECA din oglinda unui destin: Monografie biobibliografică"
Комментариев нет:
Отправить комментарий