Omul împarte ceea ce este şi este ceea ce împarte…pâinică de la iepure!

Dacă în 1974 Iulian Fillip debuta cu prima sa plachetă de versuri  “Neîmpăcatul meşter”, apoi astăzi,29 august 2014, la Biblioteca Publică Izbişte, Domnia sa a fost “neobositul meşter”  fiind la o vîrstă destul de frumoasă - cînd nu te oboseşti să împarţi ceea ce niciodată nu te oboseşte:...cu “pâinica de la iepure”...cu cei care sunt mereu curioşi: copiii…

Poetul,prozatorul,dramaturgul, folcloristul ,cercetătorul ştiinţific Iulian Filip a vizitat azi biblioteca unui sat la fel de frumos ca şi Sofia – satul Izbişte.Evenimentul a avut loc în cadrul campaniei de prelansare a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii 2014. Dumnealui a fost însoţit de directorul adjunct a Bibliotecii Naţionale a Moldovei, specialist în domeniul biblioteconomiei,manager,membru al Consiliului Biblioteconomic Naţional,organizator a 12 ediţii a Simpozionului Ştiinţific Anul Bibliologic,redactor şef adjunct al revistei “Magazin bibliologic”,D-a Vera Osoianu, care a vorbit publicului despre festival. Au adus şi o donaţie de carte românească foarte semnificativă şi valoroasă.

Întîlnirea cu cititorii de la Izbişe a avut genericul”Poetul care uneşte generaţiile…”. Într-adevăr vizita domniei sale a adus la bibliotecă iubitori de carte şi de lectură din diferite generaţii: cei de vărstă mică care sunt  destul de curioşi ca să mai fie şi serioşi, şi cei din generaţiile în vîrstă care sunt destuli de serioşi ca să  fie şi curioşi. Pe toţi ia unit mirosul de plăcinţele cu mărar….plăcinţele care într-adevăr unesc generaţii – fiind una din cele mai îndrăgite poezii ale generaţiilor ce au “apucat darul cetitului” de vreo 30 de ani încoace. Poetul  a dezvăluit secretul pregătirii unor astfel de plăcinţele şi de unde vine muşchetarul la morar: vine din visul  filui poietului, care dorea să fie muşchetar…Interesant cîţi muşchetari vor fi de acum încolo la Izbişte…muşchetari care vor ţine cu morarii şi se vor lupta cu tîlharii!

Cei mai mici,picii de la grădiniţă, au tot ascultat, s-au tot foit, pînă “nenea” poet nu ia prins a întreba cum îi cheamă…d-apoi să vedeţi ce nume frumoase au toţi.Vasilisa,Bianca,Lucia…şi poezii ştiu. De azi înainte cred că vor şti şi poezii de lui Iulian Filip, autorul lea dăruit cîteva cărţi cu poezii pentru copii.  

Celor mai în vîrstă poetul , lea explicat sensul jocului cuvintelor cînd omul este “ceea ce are şi are ceea ce este”, cititorii la rîndul lor au conchis că “omul este ceea ce spune şu spune ceea ce este”, iar Iulian Filip are ce spune…să asculţi şi tot asculţi.

În final, Nichita Loghin – poetul nostru local, ia citit maestrului Iulian Filip unele din poeziile sale…cu mari emoţii …şi desigur: poetul a dat mina cu maestrul!

Poeţii sunt mereu aşteptaţi undeva…ne-am luat rămas bun de la Iulian Filip, pînă la o nouă întîlnire maestre. Cititorilor bibliotecii lea plăcut enorm de mult întîlnirea…mai ales plăcinţelele cu mărar, care după ce au fost citite au fost şi mîncate la propriu.

…Şi totuşi poeţii mănîncă mîncare dumnezeiască, au ei un secret. Am rămas şi sunt încă într-un vis după această întîlnire…

Dar totuşi nodul din gît nu-mi dispare…de fiecare dată cînd citesc “Pînică de la iepure” mi se urcă în piept şi stă acolo…Şi nu-l pot explica…de fapt pînă azi nu l-am putut explica, pînă azi cînd l-am ascultat pe Iulian Filip…E vraja cuvintelor şi a gîndului profund, e mînă de maestru, e pană de poet…e pâinică de la iepure