Toate gândurile duc la....Simpozion.

”Anul bibliologic 2014-anul relansării și afirmării bibliotecii publice ca centru comunitar”- este genericul Simpozionului Științific Anul Bibliologic 2014, ediția a XXIV-a, simpozion organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova cu suportul Programului Novateca și a Ministerului Culturii,

       Simpozion, după părerea mea bine organizat, am participat cu plăcere....și cu emoții, doar Biblioteca Publică Izbiște a avut o prezentare în cadrul Concursului Republican de Cercetare și Dezvoltare. Am prezentat un proiect de dezvoltare și colaborare dintre bibliotecă și comunitate. ”Toate drumurile duc la bibliotecă”... De ce ”toate drumurile duc la bibliotecă”?Expresia dată am preluat-o din istoria Imperiului Roman, cînd în perioada sa de glorie, toate cele 29 de căi publice duceau într-un punct final: la Roma. De ce nu ar fi acuma o perioadă de glorie pentru biblioteci? Despre acest lucru ne dovedesc susținătorii bibliotecilor care au fost prezenți la eveniment:  reprezentanții programului NOVATECA și Min. Culturii. Și că acest scop poate fi atins prin mai multe căi, inclusive prin serviciul care l-am prezentat azi.

Desigur că nu prea a avut un aspect științific prezentarea mea, poate că a fost bazată mult pe sentimente, dar o să fiți de acord cu mine că în profesia noastră nu ai cum să supraviețuiești fără entuziasm și...umor, mă refer aici la partea materială.

Dar sper că mesajul final a fost înțeles, iar  expresia ”Îmi iubesc satul fiindcă acolo era  o bibliotecă” să nu fie numai Made in Izbiște.

Nu sunt pentru prima dată la asfel de întruniri ale bibliotecarilor,simpozioane, conferințe...dar socot că azi mi-am primit botezul. În ce mod? Nu că am vorbit în fața tutror colegilor...nu ...deloc, am spus și eu câteva cuvinte. Am primit botezul fiindcă azi cu adevărat am intrat în rândul bibliotecarilor. Până acuma chiar de participam la astfel de întrunuri, eram foarte rezervat: adică am venit, am ascultat, am plecat. Și mă uitam la colegele mele, așa pur și simplu ca la niște colege: niște doamne nobile,cu o mare experiență de lucru și atât: fără emoții, fără salutări, desigur în afară de cele colegiale. Dar astăzi a fost deosebit...am întâlnit colege pe care am mers pur și simplu și le-am cuprins....ca pe mama mea, sau ca pe o soră și le-am spus că țin cont de sfaturile lor și le apreciez mult. Nici eu nu m-am așteptat la așa gesturi: înseamnă că am devenit abia acum un om de-al bibliotecii. Da - biblioteca face minuni.

În rest ce am luat nou? Multe am înțeles, multe nu am înțeles. Am fost atent și mai puțin atent...(bine că nu s-a găsit nici un profesor să mă întrebe capitala Moldovei). La final am văzut totuși că ideea ca bibliotecile nu ar trebui să  evadeze exagerat din rama cea de bibliotecă tradițională și chiar dacă o facem să nu pierdem legătura dintre bibliotecă, informație și utilizator...desigur și cartea la loc de cinste. Eu, cât de straniu nu o să vă pară, la fel sunt adeptul unei biblioteci tradiționale și mă strădui în toate activitățile mele să nu pierd contactul cu informația, cu utilizatorul, cu realitatea noțiunii de bibliotecă  la urma urmei, în goana după servici și noi inovații. Sper că armonia am păstrat-o și în cazul proiectului de promovare a localității și în activitatea mea cu clubul de fotocorespondenți amatori. Totuși: ”Bibliotecarul trebuie să facă multe dar nu orice”Vera Osoianu.