De Chișinău mă leagă anii de studenție și un deceniu de trai și muncă. Cel mai mare oraș din Mioldova aspiră să fie un oraș european atât geografic, cât și din punct de vedere al nivelului de cultură a locuitorilor. Fiind în vizită pe câteva zile aici, am făcut o mică comparație a chișinăuenilor actuali cu locuitorii orașului pe care îl știam cu un deceniu în urmă.
Mi-a plăcut rolul de pieton pe străzile Chișinăului: șoferii disciplinați îmi acordau prioritate, unii din ei chiar făcându-mi semn amabil cu mâna, că pot trece strada în siguranță. Cu câtva timp în urmă,mă surprindeau astfel de gesturi și le întâlneam destul de rar.
Am urcat în microbus și am fost martor când șoferii au vorbit amabil cu călătorii, au oferit informație acestora. Unul chiar nu a dorit să ia plata pentru călătorie unei bătrâne.Un adolescent abia de m-a atins la umăr cînd se pregătea să coboare, s-a întors spre mine cerându-și scuze.
În Parcul Central cineva cînta o melodie la vioară acompaniat vocal de o domnișoară.Puțin mai în spate un ecran mare la care erau rulate filme în aer liber, tineri frumoși discutând liniștit între ei, perechi îndrăgostite. Adică o atmosferă destul de plăcută și liniștită.
Am dorit să aflu și părerea altor vizitatori despre cultura locuitorilor capitalei. Am întrebat-o pe Nicoleta Fotiade, educator media și cofondator la Mediawise Society în București dacă a observat și ea o schimbare de la ultima ei vizită din 2007 în ce privește cultura și receptivitatea chișinăuenilor. Dumneaiei, care vizitează orașul Chișinău nu așa de des cum și-ar dori, spune că nu a întâlnit probleme de comunicare sau de atitudine nepoliticoasă. Ceea ce a observat pe străzile Chișinăului sunt fețele triste și preocupate ale majorității oamenilor. Dar de îndată ce li se adresa pentru a cere informații, fețele acestora se schimbau, zâmbeau, devenind receptivi la problemele și întrebările unei persoane străine.
Nu am intrat în forfota din Piața Centrală și nici nu vreau să mă dau în speculații, și nicidecum nu mă refer la arhitectura sau lucrările de reparație ce parcă nu se vor sfărși niciodată mă refer la cultura străzii văzută în ochii unor vizitatori ai orașului.
Notă: Acest articol este bazat pe niște observații și concluzii personale ale autorului și nicidecum nu reflectă statistica sau studiile oficiale referitoare la nivelul de cutură a locuitorilor Chișinăului. Este scris în cadrul proiectului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Republica Moldova”derulat de IREX Europe, în parteneriat cu programul Novateca și cu suportul financiar al Biroului pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă al Departamentului de Stat American.
Fotografiile sunt făcute personal și datează din 18 mai 2014
Комментариев нет:
Отправить комментарий