Un izbiștean în oastea lui Dimitrie Cantemir…filmul „Dimitrie Cantemir”

Haralampie Țurcanu

Țurcanu Haralampie născut în 1951 în familia unor simpli agricultori ca pe vremuri. Tatăl lui,Chirilă Țurcanu(1904), a fost  cavalerist în oastea română(1933) și a venit acasă schilod de un picior: în timpul unor manevre în galop, calul lui a alunecat și a căzut peste el prinzândui piciorul între șa și pietre.

Și deoarece, tot neamul său era legat de cai  și soarta lui Haralampie a fost la fel să fie: în 1973 i s-a dat o căruță cu doi cai din colhozul din sat ca să lucreze.

Foto: secvențe din filmul „Dimitrie Cantemir” Moldova film

 „Lucru ca lucru: dute-n acolo, vino-ncoace, adu ceea, du ceea, povestește nea Haralampie, până când a venit cineva din raion și a zis că are nevoie de toate căruțele din sat cu tot cu căruțași pe vreo trei zile. Nu ne-au explicat pentru ce. Au mers mai mulți din sat: moș Roman,Scridon Bordeianu, Gheorghe Țîmbălari, Sașa Dracinschi, Chirilă Hopa. Am ajuns pe poligonul de la Bulboaca lângă Dubăsarii Vechi și ne-au zis să aranjăm căruțele într-un șir pe costișă că aici va fi linia de apărare a modovenilor. Abia acum am înțeles că avea să se filmeze un film, un film despre lupta lui Dimitrie Cantemir și Petru I cu turcii…”

    Filmul „Dimitrie Cantemir”, o producție a Moldova Film 1973, în regia lui Vlad Ioviță cu Mihai Volontir în rolul principal, s-a filmat în mai multe locuri. Aici, pe poligonul Bulboaca, a fost înscenată lupta de la Stănilești 1711, în care moldovenii și rușii au suferit înfrângere, iar Dimitrie Cantemir a luat drumul pribegiei în Rusia.

„Cum am ajuns ne-au dat niște halate lungi, țepoaie și un fel de chipiuri : ne-au spus că noi vom fi ostașii lui Dimitrie Cantemir, își amintește nea Haralampie, altora le-au dat haine simpli țărănești și furci din lemn. Au adus niște poloboace din lemn, și când veneau turcii asupra noastră, erau călare, noi ungeam poloboacele cu ulei și le dădeam foc dea rostogolul peste turci. Caii erau învățați și săreau peste ele. Apoi fugeam cu toții la vale și atacam turcii, după ce îi fugăream un pic, turcii care veneau mai mulți ne fugăreau pe noi deja. Noi fugeam înspre oastea rușilor și acolo împreună cu ei fugăream înapoi turcii. Și iaca așa trei zile de dimineață până-n seară. Se uitau dacă le plăcea cadrele, apoi mergeam mai departe. Dacă nu mai fugăream odată turcii…”

Foto:poloboacele incenidiate asupra cavalerimii turcești,
secvențe din filmul „Dimitrie Cantemir” Moldova Film

Filmul a fost filmat aproape în premieră pentru acele timpuri din elicoptere, ca să se vadă toată amploarea luptei. „Lui Sașa Dracinschi, vântul de la elicele elicopterelor, ia ridicat căruța în aer și ia sfărâmat-o de pietre. Iau dat o căruță nouă, cu care a venit mândru în colhoz de parcă avea un trofeu de război”- zămbește d-l Haralampie.

Ca în orice film au fost și diferite cascadorii și trucuri, care unele s-au lăsat cu întâmplări nu prea plăcute:„ Ni s-a spus de la bun început că dacă vom fugi de cavalerie și ne va ajunge vriun cal, să nu ne temem, căci caii sunt învățați și ne vor ocoli sau vor sări deasupra noastră. Unul nu a înțeles și cînd venea calul din urma lui, s-a întors brusc și ia pus țepoaia în piept, cârligând calul cu tot cu călăreț. A primit mustrare aspră și voiau să-i ia caii în locul calului rănit, povestește nea Haralampie. Pe jos era explozibil legat cu sfori și cînd atingeai sfoara exploda, făcând mai mult doar fum și zgomot, dar și așa doi colhoznici mai nu au orbit, din cauză că au căzut lângă explozibil.”

Au dormit trei zile prin căruțe, mâncare li se aducea de la Anenii Noi. Seara cînd toți plecau ei

Foto: Mihai Volontir în rolul lui Dimitrie Cantemir,
filmul „Dimitrie Cantemir” Moldova Film

umblau prin „foișoarele”(corturile) împăraților, că în timpul zilei nu aveau voie să urce în deal la împărați. Pe Mihai Volontir, care a jucat rolul lui Dimitrie Cantemir, așa și nu l-a văzut fiindcă era mai tot timpul ocupat cu scenele luptelor. Filmul pe urmă desigur l-a privit, dar așa și nu s-a recunoscut printre sutele de „ostași” a lui Volontir, doar căruța și caii ia recunoscut pe costișă când a mers elicopterul deasupra cu camera de fimat…

„Au promis de la început că ne vor plăti cele trei zile de filmări, dar așa și nu mi-au dat nici o rublă pentru rolul meu, doar la câteva săptămâni am primit vreo 3 ruble din colhoz, pentru „comandirovca” mea de la Bulboaca…și nici OSCAR nu mi-au dat”, glumește în final nea Haralampie Țurcanu…

 S-ar părea că nu e nimic deosebit în acest om și această istorioară, dar este importantă fiindcă este despre și cu izbișteni în rolul principal. Și în curînd va apărea un alt articol: deja despre filmul „Gustul pâinii”1966(ГОРЬКИЕ ЗЁРНА), o producție Moldova film, în regia lui Valeriu Gagiu, filmat în zona Mașcăuțului și cu (atenție!) - taraful de la Izbiște de pe atunci, în secvențele acestui minunat film.

Este unul dintre cele mai reprezentative filme ale cinematografiei de peste Prut, abordând unul dintre cele mai crunte evenimente ale istoriei: foametea din anii 1946-1947. Este producţia de debut a lui Valeriu Gagiu, la care a semnat regia, dar şi scenografia. Filmul este cutremurător, reuşind să transmită oroarea acelor vremuri. Filmul a fost interzis în perioada sovietică în RASSM, fiind considerat „vicios din punct de vedere ideologic”. În anul 1968 a fost distins cu Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul "unional" de filme de la Leningrad (Sankt Petersburg).

Iaca așa…nu e chiar atât de simplu cu simplii noștri izbișteni…

Foto: Lupta de la Stănilești,1711, secvențe din filmul „Dimitrie Cantemir” Moldova film