пятница, 27 ноября 2015 г.

Bibliotecarii mai au multe de învățat, dar și mai multe pot învăța pe alții!


Conferința IT Specialiștilor din Rețeaua Novateca


Biblioteca Naționala str. 31 August 78-A, Chișinău


Centrul de Statistică,Cercetare și Dezvoltare

 26-27 noiembrie 2015



Mă strădui ca de la fiecare seminar, instruire să iau câte ceva nou tot timpul. Îmi schițez de fiecare dată un plan de activitate, evidențiez o serie de probleme care trebuie să le rezolv. Ce am luat eu de la această conferință? Multe… Timpul va arăta.Probabil vor mai urma astfel de conferințe sub egida Novatecii și ele vor avea menirea să evidențieze problemele ce apar la bibliotecari.Problemele în insușirea tehnicii informaționale, problemele predominante în predarea-învățarea calculatorului, comunicarea specialist IT – bibliotecar, programe și procedee de desrevire a tehnicii.

Am participat în calitate de director de bibliotecă publică rurală, care presupune un amalgam de calități și funcții: începând de la director și totodată bibliotecar, până la administrator și specialist IT și desigur strateg, avocat și promovator al instituției. Nu mă opresc asupra unor calități tradiționale necesare  unui bibliotecar, dar o să încerc să mă expun asupra aptitudinilor de specialist IT și administrator a unei rețele de calculatoare. Anume specialist și administrator IT, fiindcă un bibliotecar nu se poate opri doar la cunoștințe la nivel de utilizator al calculatorului( fie el și nivel avansat). De ce? Fiindcă practica arată că după un an, doi, de iplimenatare a Novatecii într-o localitate anume, mulți vizitatori ai bibliotecii, au deja cunoștințele și aptitudinile de utilizator al calculatorului(Ofice,internet explorer,skype,antivirus,poștă electronică, rețele de socializare etc.).Și toate acestea datorită instruirilor și ajutorul bibliotecarului.  Deci, în continuare, noi bibliotecarii, trebuie să creștem, ca să fim la un nivel mai avansat decât vizitatorii noștri: până la treapta de specialist IT. Asta ca să nu fim depășiți de utilizatorii bibliotecii…nu e bine ca profesorul să fie la un nivel cu elevii sau să fie depășit în cunoștințe. În afară de aceasta durata de viață a unui calculator depinde de deservirea de zi cu zi a acestuia. Sunt o serie de pași, procedee și programe care cresc  eficacitatea oricărei stații de lucru. În plus la aceasta zilnic apar o serie de probleme în sălile cu calculatoare care prin intermediul diferitor programe pot fi rezolvate ușor de către personalul bibliotecii fără a face cheltuieli adăugătoare sau deplasări.

Reeșind din aceste considerente propun:

1.Elaborarea unui ghid practic de deservire a tehnicii informaționale, care să includă cele mai optime operațiuni, căi , programe de deservire a calculatorului; inclusiv succesivitatea pașilor și a măsurilor necesare  odată cu începerea exploatării tehnicii și pentru fiecare zi sau etapă a vieții unui calculator.Acest ghid să fie elaborat cu aportul fiecărui specialist IT, reeșind din specificul profesiei noastre,  având recomandările Novatecii.

2.Crearea unui grup pe o rețea de socializare(facebook), membrii căreia să fie atât specialiștii IT Novateca cât și biblotecari interesați în sporirea cunoștințelor și aptitudinilor de lucu cu calculatorul. Acesta este cel mai simplu mod de colaborare și comunicare între bibliotecari și specialiști IT, de unde vor avea de câștiga toți: bibliotecarii instruire, iar specialiștii IT schimb de experiență. În acest grup membrii bibliotecari vor putea oricând posta întrebarea stringentă sau problema apărută în explotarea tehnicii,softului. Specialiștii IT vor putea interveni la rândul lor cu sfaturi, programe, lincuri, istrucțiuni la fiecare caz aparte. Fiecare plasând comentariile sale, vom putea alege calea cea mai sigură, programa cea mai optimă de rezolvare a problemei. În plus la aceasta specialiștii IT vor putea posta inovațiile, experiențele și sfaturile lor pentru bibliotecari, fie ele reprezentate prin tutoriale video, instrucțiuni standart sau programe noi eficiente și verificate pentru diferite operațiuni dintr-un sistem operațional. Novateca ar fi ca un observator al acestei comunicări publice deschise, schițând problemele și subiectele ce apar mai stringent pentru a pregăti agenda viitoarei conferințe,întruniri a specialiștilor IT.

Acest mod de comunicare și colaborare este cel mai simplu și cel mai eficient: nu necesită din partea participanților programare, timp liber sau organizare din partea cuiva( ca în cazul unor conferințe skype): fiecare accesând contul său de pe rețea va putea urmări, răspunde, comenta în grup atunci când va avea timp sau răspuns la întrebare.

Astfel comunicarea dintre participanții conferinței va fi continuă și productivă, rezultatul final fiind asistența tehnică non-stop pentru bibliotecari. Iar la următoarea conferință pauzele vor fi pline de discuții, împărtășiri și remarci referitoare la colaborarea și rezultatele  din perioada dintre conferințe.

În rest totul a fost la nivel: organizarea, modertorii,specialiștii IT cei mai buni din cei mai buni, subiectele captivante. A fost binevenită vizita la clubul de robotică din cadrul Colegiului Politehnic(o nouă oportunitate de oferi un nou serviciu în bibliotecă). A fost binevenită ideia d-lui Denis Ganea ca fiecare să se elaboreze un miniproiect de instruire mai avansată pentru bibliotecarii din raioanele lor(agendă, subiecte, participanți, buget etc)

P.S. În timpul discuțiilor din cadrul conferinței cineva din specialiștii IT a vorbit despre limbajul tehnic și cunoștințele pe care le posedă un bibliotecar în domeniul tehnologiilor informaționale, sugerând că îi vine greu să „se coboare până la nivelul bibliotecarului”( a avut în vedere nivelul cunoașterii calculatorului, dar m-a atins) Nu trebuie să se coboare nimeni la nivelul nimănui. Trebuie doar să ne ridicăm reciproc unii pe ceilalți până la nivelul cuvenit.

Bibliotecarul mai are multe de învățat....dar și mai multe poate învăța pe alții!
















 

пятница, 6 ноября 2015 г.

Curaj pentru schimbare!


Se spune că omul ajunge la o etapă a vieții cînd știe  răspunsurile la toate întrebările, dar deja e prea târziu ca să mai poată schimba ceva... (Gh.Caraseni ,Atelierul I :Sporirea durabilității ABRM și impulsionarea colectării fondurilor)

În dependență de maxima de mai sus, proiectul „Consolidarea instuțională a Asociației Bibliotecarilor din Republica Moldova” a venit într-o etapă de dezvoltare a  asociației cînd sunt încă multe întrebări fără răspunsuri, e timpul și se poate schimba spre bine multe aspecte organizaționale. Deci mai este loc pentru dezvoltare.

Ce a fost pentru mine acest proiect? În primul rând o  provocare la care nu am crezut că voi putea face față( poate chiar mi s-a părut că am făcut) Dar întotdeauna o provocare o întîmpini cu curaj. Dar ce înseamnă să ai curaj? Curaj înseamnă cînd ai frică dar mergi înainte.(Gh.Caraseni, Atelierul Nr 3: Dezvoltarea proiectelor ABRM) Cu curaj am mers în acest proiect.

Iar acum în cadrul Conferinței anuale a ABRM sunt printre cei 20 de lideri ai proiectului. Nu știu…mă simt stângaci…. Cam așa a fost și în cadrul proiectului: la început am fost „elev” - stând cuminte în bancă, apoi am fost „student” – luând aminte ce spun colegele mele: adevărații lideri ai asociației,. Mai apoi am m-am simțit „liber” –  spunându-mi și eu părerea….și abia acum în cadrul Conferinței  am fost și eu un „lider”…. Un lider nu în fața a peste 200 de bibliotecari, membri ai asociației, ci am fost lider pur și simplu în fața mea, în ochii mei.

În rest ce pot spune despre munca în cadrul atelierelor de lucru a proiectului? Mă repet și spun că am fost în primul rând un student capabil: am stat cu două carnete pentru notițe în față . În unul notam tot ce auzeam nou de la colegii mei…. Coelgii de proiect sau echipa… e greu să faci față unei provocări cînd lucrezi într-o echipă de profesioniști. Profesioniști care au stat la baza formării asociației și sunt nucleul ei de la primele începuturi. Nici nu încerc să dau nume, fiindcă absolut toți au fost peste nivel,selectați probabil „după sprânceană ”( vorba moldoveanului).  


 În celălalt carnet notam tot felul de maxime, aforisme, cugetări despre viață, dezvoltare și pur și simplu despre relații …. Și toate aceste cugetări le notam de la d-l Gh. Caraseni – o enciclopedie în picioare despre tot ce este legat de domeniul asociativ, un psiholog și un profesor înăscut, un diplomat și un tactician fără pereche …și în sfârșit un umorist desâvărșit. Probabil că se va îndrăgosti însăși de el dacă va citi aceste rânduri(vorba domniei sale….apropo: maxima despre etapa vieții omului cînd știe răspunsurile la toate întrebările dar nu mai poate schimba ceva și definiția curajului am notat-o tot de la dumnealui, la seminare).


Nici acuma nu pot spune cu exactitate unde mă aflu eu în ierarhia organizațională a asociației: acel arbore rămuros…. Am urcat vreo creangă sau stau timid încă la umbra coroanei sale…

Dar una pot spune cu certitudine: sunt bibliotecar! Dar ce înseamnă să fii bibliotecar? Înseamnă să-ți faci munca cu dăruire și să servești impecabil utilizatorii. Dar ce înseamnă să fii un bibliotecar de succes? Înseamnă să-ți faci munca și un pic în plus.


Mai pot spune că sunt membru ABRM ! Dar ce înseamnă să fii membru ordinar al asociației: înseamnă să respecți statutul asociației și să achiți la timp cotizația de membru. Dar ce înseamnă să fii membru de succes al ABRM? Înseamnă, pe lîngă  cotizație și statut, să te impici în viața asociației, să dai dovadă de inițiativă și….. să ai curaj!

Vă doresc tuturot colegilor să fiți bibliotecari de succes și membri ai ABRM de succes!

Asociației îi doresc ca să mai fie în așa etape a dezvoltării cînd vor mai fi  întrebări fără răspunsuri și posibilitate de a schimba,influența lucrurile, va ma fi loc de dezvoltare!

Deci vă doresc: CURAJ pentru SCHIMBARE!

 

четверг, 1 октября 2015 г.

Carte surioară….sau noi știm unde este biblioteca.

E posibil ca mie să-mi fie rușine vreo dată să spun că m-am născut în Republica Moldova…. E posibil ca entuziasmul meu pentru profesie să fie pe sfârșite…E posibil ca să nu fiu Eu din cauza materialului…
Dar e imposibil  că acești copii să uite vreo dată unde se află biblioteca, ce este aceea bibliotecă, ce este o carte, cum se face o carte,  ce este un erou din carte... 
E imposibil ca ei să nu știe cine sunt pilonii pe care se sprijină veșnicia: cartea, lectura și Ultima Redută care încă nu a căzut –BIBLIOTECA !!!

Am citit, am spus poezii,am demonstrat eroii din povești colorați de copii, am demonstrat cărțuliile făcute de micuți, am cântat și am dansat, am servit biscuiți din bugetul bibliotecarului….parcă e tot…Și toate acestea azi 1 octombrie - o zi obișnuită de muncă la BIBLIOTECĂ, Împreună cu picii grupei pregătitoare grădinița „Andrieș”s.Izbiște, și educatoarea Rusu Olesea.


Eu zic că încă totul e bine… mai avem pițin timp, mai avem entuziasm !

Carte surioară....https://youtu.be/Y6KfmnibfK4
Dansăm la bibliotecă...https://www.youtube.com/watch?v=mMxiNIq6iWA






















пятница, 11 сентября 2015 г.

C'est la vie...C'est la Moldavie - sau folclor cules din rutiere.

Foto:Adrian Musteață

 O rută suburbană, două consătene stau pe scaune și discută în drum spre casă:
-- Hei bună dragă! Ce se mai aude în mahalaua din deal? Cine-și face casă peste drum de tine? E frumușică casa, dar cam încet se ridică...deja de cățiva ani și încă nu e gata.
--- Eeee, dragă, eu un băiat dea Veronicăi lui Mahu, băiatu cel mai mic care o terminat facultatea și s-o întors în sat, lucrează în centru raional la o asociație, azil...nici nu mai știu ce. E cuminte băiatu,soția tot lucrază la școală, au și doi copii mici. Parcă-s bravo da nu-i duce capul la nimic de-o rămas ei aici în sat…. s-o șteargă de aici.
---- E în sat!?Da cei prost?Da nu a avut noroc Veronica de copii… Și cea mai mare fată e pe la Ungheni, tot îi învățătoare. Ce folos că-s cu carte da tot îs proști de sunt aici. Eu să fiu în anii lor m-aș duce undeva prin Italia la spălat podele , da nici aici nu stau… Că cine se duce acolo vine om!
---- Da ai dreptate…n-are noroc Veronica de copii, se zbat ca peștele pe uscat.
---- Da ai văzut, fa Sofie, ce mașînă frumoasă  gonește prin sat de vreo cîteva zile? A cui să fie?
---- Eeee, dapui este a unui băiat dea lu tanti Zina, de lîngă magazîn. Vaniușa mi se pare că îl chiamă. Îi în Germania băietu, o venit și o făcut remont evro la măsa în sarai.
---- Ăida!? În Germania?O-ho-ho! Chiar îi Vaniușa cela? Da cii de baravo! Eeee, că tare rău băiat mai era, nici școala nu a terminat, cînd și cătai era pe terenul sportiv, că de la mine de acasă se vede terenu ca în palmă. Cu chiu cu vai io pus învățătorii 5, ca să aibă și el un document. Da iaca amu îi bravo! O răzbătut băietu în lume, are măsa cu ce se mîndri! Mai are o fată și e prin Grecia sau Cipru…anu trecut o fost acasă: frumoasă ca o prințăsî…  Mare noroc mai are tanti Zina de copii… Baravo lor!
---- Da! Îi drept fa! Ai mei tot mîșcîiau a liceu, universitate… Le-am zis să plece în lumea mare să fie și ei oameni!

În loc de epilog….Norocul întîi rîde apoi plânge. Moldova întîi plânge apoi....plânge.

пятница, 28 августа 2015 г.

Singură în fața scării sau.....prima dată la bibliotecă.


Uneori uităm că se merită tot efortul pentru un singur om...









Eleonora este o cititoare fidelă a Bibliotecii Publice Izbiște de mai mulți ani. La început venea cu prietena ei, o aștepta afară până ce prietena lua alte cărți pentru ea și apoi plecau împreună…. Îmi părea rău că nu intră în bibliotecă, îi citeam pe chip disperarea….

 Pe urmă prietena a plecat la studii, curier între bibliotecă și Eleonora a devenit mama ei: de câte ori venea pe la oficiu poștal intra cu corespondența și doleanțele Eleonorei, îmi povestea că îi vine greu fiindcă câteodată nu prea nimerea cu cărțile pentru fata de acasă.

 Mai apoi, odată cu acțiunea „Biblioteca vine acasă la tine” implimentat în bibliotecă, am inclus-o pe Eleonora în lista de beneficiari ai acestei acțiuni: un simplu mesaj pe o rețea de socializare și eram cu cărțile comandate, personal la ea acasă. Așa a durat cam un an…

Vă întrebați de ce nu intra în bibliotecă? M-a chinuit și pe mine mult această întrebare… dar întotdeauna din lipsa materialului nu puteam implimenta spiritualul.

Dar iată în sfârșit a pășit pragul bibliotecii! Datorită rampei de acces construite împreună cu primarul satului și câțiva voluntary. Cheltuielile au fost cât se poate de corespunzătoare bugetului minuscul de care dispune biblioteca: ceva metal, ciment și voluntariat. Am încercat să fie cât mai aproape de standartele coerspunzătoare: lățime, balustrade de ambele părți…. Dar cu panta nu prea am avut posibilitate. La înălțimea ușii de la clădire trebuia o rampă cu o lungime de vreo 11 m, noi am avut la dispoziție doar 7m.

Mai aveam căteva lucrări de efectuat la rampă: vopsirea scărilor, perilei, ușei de la intrare.Planificam că voi face o mică deschidere  a acestei rampe cu invitația Eleonorei, în cadrul Festivalului Național al Cărții și Lecturii, dar nu a fost să fie: Eleonora cum a auzit de rampă – a și venit la bibliotecă. Când am văzut că deschide ușa am înlemnit: a urcat ajutată puțin de o elevă. Pentru prima dată iam făcut o excursie prin bibliotecă, iam promis că o să apelez la ajutorul ei în calitate de voluntar în activitățile bibliotecii, proiecte, NOVATECA(un partener al progrmei NOVATECA trebuie neapărat să aibă rampă de acces pentru persoane cu dezabilități.) Am întrebat-o de rampă, a spus că e bună dacă a deschis singură ușa bibliotecii.

Lucrând la rampă mulți săteni mă întrebau pentru ce o construim…După ce ascultau explicația dădeau o singură întrebare: „Cum atâta efort pentru o singură persoană? Atâtea cheltuieli pentru ca un om să poată păși pragul bibliotecii? Se merită oare? ” . Răspuns categoric: DA! Îmi pare rău numai Eleonora că a durat atâta.

Anul trecut demararea Festivalului Național al Cărții și Lecturii m-a prins cu cărțile în geantă la Eleonora acasă… Anul acesta Festivalul a prins-o pe Eleonora în bibliotecă, cu cărțile într-o geantă de la NOVATECA.

Bine ai venit Eleonora!