Bibliotecar – profesie de stres???

Foto:/www.pinterest.com

Dialog în timpul unei consultații la un medic de familie,după niște investigații medicale:

• -          Hmmm…. Dumneavoastră aveți ulcer de stres, DNV și glicemia ridicată. Nu e tocmai bine. Aveți ceva probleme la moment ce vă macină? Vă epuizați la serviciu? se făcu curios medicul.
• -          Da... sunt un pic câte de toate…
• -          O să vă prescriu medicamente compensate și vă deschid buletin de boală: aveți nevoie de liniște o perioadă, spuse medicul luând pixul în mână.
• -          Nu, nu…exclus! Nu pot sta pe buletin..Am de finisat niște chestiuni la serviciu, se agită pacientul.
• -          Văd că totuși o parte din probleme sunt de la serviciu… Poate totuși vă luați o vacanță?Când ultima oară ați fost în concediu? Păreți epuizat…- Insistă medicul.
• -          Nu! Nu sunt deprins să stau locului- hotărît afirmă pacientul- chiar dacă nu sunt la serviciu, sunt nevoit să practic și alte activități.
• -          Bine, cum doriți - se conformă medicul și începu să scrie receta – Dar dacă nu e secret, unde activați? Văd că vă stresați  când pomeniți de serviciu…
• -          Director de bibliotecă,- răspunse pacientul privind în gol pe geam.
• -          Ha! Scăpă tocul din mână medicul – și cam ce e stresant în profesia asta!? Stai acolo în bibliotecă, dai o cărțulie două pe zi…
• -          Poftim?! - se încruntă pacientul – Eu n-o să încep acum să mă dau cu părerea despre oricare profesie fără a o cunoaște și n-o să mă întreb cât stres ați luat azi de la mine sau următorul pacient, dar pot spune câte ceva despre profesia mea, care în decursul ultimului deceniu s-a schimbat radical, a devenit chiar și stresantă dacă doriți să mă exprim în termeni medicali. Pot spune cu certitudine că nu doar aștept un cititor, doi ca „să eliberez o cărțulie, două”, ci am proiecte în care am caiet de sarcini, bugete de programat, termeni de respectat, fac instruiri în diferite domenii învățând și eu la rândul meu mereu, am cluburi în bibliotecă, am deplasări, expoziții, servicii noi, seminare, parteneriate, voluntariat…Sunt și bibliotecar, și jurnalist, și specialist IT și profesor…Fiecare utilizator trebuie să fie deservit impecabil, iar dacă doriți să știți și noaptea uneori mă gândesc unde se mai poate de scris un proiect ca să modernizez instituția… că statul probabil crede la fel că în bibliotecă se dă „căte o cărțulie, două pe zi”. Dar stresul nu are legătură nemijlocită cu cantitatea de muncă sau responsabilitățile, ci există stersul situației actuale: că nu se mai poate de mers așa în continuare,că nu e normal să fie așa, și cel mai important e stresul că nu e normală percepția publicului despre profesia de bibliotecar!

Medicul nu mai apucă să scrie receta: pacientul se ridică, ură o zi bună și plecă. E deprins să fie singur... doar el și viața...  doar el și profesia… doar el și „câte o cărțulie două pe zi”…

P.S. Articolul dat este un banc ca și profesia de bibliotecar și trebuie tratat cu umor...  fără stress.

Colorăm 3D

Această activitate este recomandată copiilor cu vârsta între 5 și 13 ani. Tot de ce aveți nevoie este o tabletă cu aplicația Quiver Vision 3D instalată; creioane și desene printate de pe site-ul aplicației.

Activitatea se face în trei pași:

1. Alegi desenul cu care vrei să lucrezi.
2. Îl colorezi după plac.
3. Îl animezi 3D cu ajutorul aplicației de pe tabletă.

Această activitate combină lucrul manual(colorarea) cu tehnologiile moderne(animația 3D) și este perfectă pentru dezvoltarea aptitudinilor și capacităților copiilor de a folosi tehnologiile informaționale în activitățile zilnice.

Această activitate a fost preluată de la colegii polonezi, în urma vizitei de studiu în bibliotecii regiunii Cracovia, vizită organizată cu suportul Programei Naționale NOVATECA.

Elevi din Hârtopul Mare și Izbiște în vizită la prima televiziune publică din Republica Moldova!

Marți, 6 decembrie 2016, 14 elevi din gimnaziul Izbiște și 11 elevi din gimnaziul și liceul Hârtopul Mare, însoțiți de directorii bibliotecilor publice din localități, au efectuat o excursie la postul național de televiziune Moldova 1. Vizita a fost posibilă cu suportul IREX Europe, grație proiectului „Educație mediatică în bibliotecile RM”, coordonator Daniela Galai.

Scopul vizitei a fost familiarizarea elevilor cu procesul lucru în cadrul unui post de televiziune, istoria aparițeie primei televiziuni publice din republică, rolul și importanța fiecărei meserii în procesul apariției unui buletin de știri, a unei emisiuni de divertisment. Captivantă s-a dovedit a fi și istoria Companiei Moldova 1, ea fiind oglindită în muzeul organizat în una din sălile televiziunii, acolo fiind expuse fotografii, diplome, mențiuni, exponate ce datează din anii 1958(apariția televiziunii de stat în RM) și până în prezent.

Elevii au avut posibilitatea să meargă în renumitele studiouri de știri: Mesager, și chiar au avut prilejul să urmărescă cum are loc filmarea unei emisiuni de divertisment pentru copii( Ring Star).

„Visul copilăriei mele a fost să ajung în studioul acestei emisiuni!” a declarat Verdeș Daniela, după ce a urmărit o probă direct din platoul de filmare.

După vizita captivantă, impresiile și totalurile cursului de educație mediatică au fost discutate colegial, în jurul mesei, la un suc. Toți participanții la masa rotundă și-au exprimat opinia în necesitatea continuării instruirilor de educație media, și anume cât mai mult lucru practic.

„Vom crea un grup închis pe facebook,membrii cărora vor fi tinerii din Orhei,Fălești, Mereni,Criuleni, care au beneficiat de instruirile în educație media. Anume acolo va fi oglindită și durabilitatea proiectului, dar și lucru individual al fiecăruia. Vă rog să fiți cât mai activi în cadrul grupului.” a concis Daniela Galai.

Vizita este și o activitate de continuare a serviciului nou de bibliotecă„Educație media” prin fondul de replicare a serviciilor de bibliotecă, susținut de Programul național NOVATECA.

E bine să cunoașteți…sfaturi de la un începător.

           În ultima perioadă biliotecile sunt foarte mediatizate în toate sursele de informare, iar vizitele de studiu a devenit un lucru normal pentru toți bibliotecarii. Dar cum ne descurcăm în cazul în care suntem noi înșine vizitați în cadrul unui schimb de experiență?

           E bine pentru imaginea biblitecii ca bibliotecarii să fie întotdeauna pregătiți ca să  prezente cât mai bine instituția. În afară de cunoașterea activităților și a instituției, să avem un discurs bine structurat, bazat pe un plan cu pași ce trebuie efectuți ținând cont timp . E bine ca discursul să fie însoțit de o prezentare Power Point- vei fi mai ușor înțeles și vei avea și un reper pe parcurs.

           Emoțile sunt altă latură în orice discurs sau prezentare. Emoțiile sunt specifice în fața oricărui public la început de prezentare . Este important să ne alegem fiecare cum putem trece peste această etapă emotivă. Este recomandabil să începeți cu spargerea gheții: încercați să înveseliți publicul cu o întâmplare, istorioară etc.(important e ca să fie la temă): un public ce zâmbește e este mult mai apropiat nouă.Important și poziția în care vorbiți: nu stați cu capul în jos, nu priviți pe pereți sau stați ghemuiți într-un picior. E important să vă simțiți liberi: nu stați în poziție de apărare, stați în poziție de putere - vă va insufla înceredere în propriile forțe. Puteți să vă mișcați, să gesticulați - se descarcă din emoții(nu gesticulați și nu vă mișcați excesiv!!)
          Organizați din timp sala/spațiul: ambianță, proiector, boxe, să nu vă încurce mobilerul.O foaie în mână(cu careva date), un stilou nu e o soluție, dar poate să vă descarce emoțional.

          Pentru a fi mai siguri pe voi, încercați să vă invitați partenerii cu care desfășurați activitățile: fie APL, alți șefi de instituții, reprezentanții altor organizații, personalități etc. Nu veți fi singuri și veți avea un sprijin afirmativ în timpul prezentării.

Plan-schiță discurs

1. Istoria și descrierea localității -4/5 min.( fondarea, legenda,descrierea unui posibil intinerar turistic local, populație)

2. Istoria bibliotecii -5/6 min(anul fondării,evenimente din istoria bibliotecii, etapele principale de dezvoltare.)

3. Fondul de carte -5/6 min ( număr, componanța lingvistică, sistematică, completarea fondului)

4. Statistica- 5 min (utilizatori activi, total; vizite per zi/per an; împrumut)

5. Activități

·               --Tradiționale(împrumut, prezentări/expoziții/lansări carte,întâlniri cu scriitorii, activități culturale etc.);

·                --Netradiționale: servicii noi/moderne, instruiri organizate, cluburi pe interese etc.

6. Proiecte implimentate(în dependență de numărul proiectelor)  scopul, perioadă, buget,grup țintă, impactindicatori de performanță, durabilitate;

7. Parteneriate:-5/10 min( locale, naționale, internaționale.);

8. Finanțarea bibliotecii:-5 min (sursele,gestionarea financiară.);

9. Promovarea bibliotecii:-2/3 min (mod, sursă(ziare, TV, online));

10. Tendințele și viziunile de dezvoltare a bibliotecii.(4/5 min)

11. Informație despre bibliotecar: date biografice, merite, aspirații.(2/3 min)

E normal că planul dat nu este „bătut în cuie” - fiecare poate adăuga ce găsește de cuviință. Important e să nu ne axăm doar strict pe plan. Vor fi și întrebări, abateri de la plan. Iportant e să nu intrăm în panică, ne întoarcem la schiță și răspundem cu cifre și fapte  la întrebări concrete.
        Trebuie să ținem cont și de public: un public format din colegi ne vom adresa mai colegial, iar o vizită cu persoane oficiale vom ține cont de etichetă și subordonație.

Și nu uităm să zâmbim!

Acest articol este produsul și concluziile în urma vizitei de studiu a unui grup de bibliotecari din raionul Criuleni în județul Argeș, România; vizită organizată cu suportul Programei Naționale Novateca în baza Fondului de Călătorie.

Educaţia media în bibliotecile raionului Criuleni – vitală pentru comunitate.

Marţi 1 noiembrie 2016, în incinta BPO”T.Isac” or.Criuleni a avut loc primul atelier de instruire mediatică, curs iniţiat cu susţinerea programei Novateca prin Fondul de replicare a serviciilor moderne de bibliotecă, în parteneriat cu IREX Europe.
Beneficiarii direcţi ai instruirlor sunt 8 biblioteci rurale din r.Criuleni: BP Maşcăuţi,BP Cruglic, BP Işnovâţ, BP Cimișeni, BP Măgdăceşti, BP Corjova, BP Răculeşti, BP Bălăşeşti şi desigur biblioteca publică orăşănească din Criuleni .
Ghidați și instruiți de cei doi formatori, în persoanele șefilor  bibliotecilor publice din satul Izbiște și Hârtopul Mare, participanții urmează după finalizarea instruirilor să replice acest serviciu în comunitățile lor.

Subiectele din agenda instruirilor sunt diverse şi necesare bibliotecarilor -  receptori cât şi creatori de mesaje media.Bibliotecarile publice au fost iniţiate în domeniul ştirii, structura, organizarea şi caracteristicile unei ştiri; informaţia vs opinia.Pentru următoarele trei sesiuni urmează să fie abordate aşa subiecte ca: propaganda şi manipularea, interviul şi tehnicile lui, copiii în mediul online şi informarea lor corectă, etc.
"Educaţia mediatică se referă la procesul de accesare, analizare, evaluare a ştirilor, cât şi crearea mesajelor corecte din punct de vedere al impactului asupra membrilor comunităţii, mesaje bayate doar pe fapte concrete.Cu alte cuvinte încurajea oamenii să pună întrebări în legătură cu ceea ce urmăresc la televizor, citesc sau ascultă.Educaţia mediatică urmăreşte dezvoltarea unei culturi mediatice, ceea ce este foarte necesară pentru societatea noastră." a menţionat Daniela Galai, jurnalist, reprezentant IREX Europe.
Prticipanţii la instruiri au primit însărcinări practice pentru acasă, iar dna Zinaida Minciună - bibliotecar s.Corjova, a declarat că este nerăbdătoare să înceapă activităţile în comunitatea sa în   domeniul educaţiei mediatice.
"E un domeniu nou pentru bibliotecari, e dificil iniţial, dar este vital de implimentat în bibliotecile din ţară, pentru diversificarea serviciilor oferite de acestea cât şi pentru a accentua şi promova rolul bibliotecilor în societate" a concis Maria Gonţa, Coordonator Regional NOVATECA, prezentă la atelier.

Mai mult decât atât, bibliotecile participante, în urma unui raport cu indicatori de performanță în baza serviciului livrat în domeniul „Educație mediatică în biblioteci”vor beneficia de premii materiale din fondul sus numit, iar la finele sesiunilor de instruire vor primi certificate de participare, din parte acelor 2 formatori,necesare în cariera profesională.

Ei?Ce mai faceți și voi o zi de asta la bibliotecă?

Foto Adrian Musteață,Secvențe de la piața Izbiște

Duminică dimineața, ora 7-00.Piața de la Izbiște forfotește de lume, toți cumpără, vînd, fac schimb..mai în scurt un iarmaroc agricol îmbinat cu produse textile și de uz casnic … Și în general aici se vinde tot ce se poate de vîndut. Întotdeauna ziceam că piața duminicală de la Izbiște se aseamănă cu o partidă de amor, a doi amanți îndrăgostiți, ce nu s-au văzut demult: o dată pe săptămână,se începe spontan, la ora 6 dimineața deja e plin de lume, toți cu repeziciune cumpără, vând…ca deja la orele 10 să fie pustiu, de parcă nici nu a fost aici lume de prin tot raionul Criuleni și Dubăsari, ba chiar și cei din capitală vin cînd vor să cumpere un produs sută la sută de casă(sau cum e la modă acuma: ecologic)

Stau după tejghea și nu prea reușesc să fac față cumpărătorilor: porcul de duminica asta s-a nimerit taman cum e mai bine.Nu e nici gras, nici slab, slănina este moale și cu straturi subțiri de carne, șoricul are o aroma plăcută de fum, iar „macra” e rozovie și fără prea multă „jîlcă”… Nu degeaba iam combinat hrana : periodic crudă, periodic fiartă.Viața te învață să fii specialist în toate…Din cei 6 gospodari care-și vând azi porcii în acest pavilion, se pare că eu voi fi primul care-și va termina marfa și cam pe la ora 8-00 o să fiu deja acasă.Primul cumpărător l-am avut la ora 5 jumate.Erau doi flăcăi care au cumpărat tot șoricul, zicând că bere vor găsi câtă vrei, da șoric deja la 7-00 nu vor mai găsi.Așa că dacă vreți să cumpărați ceva calitativ de la piața Izbiște, tre să vă treziți cu noaptea-n cap.

Observ că intră în pavilion o bătrânică și se oprește la prima tejghea.Ceva întreabă.Vânzătorul strânge din umeri.Merge spre a doua tejghea, gospodarul îi expică ceva, îi demonstrează…Parcă mii cunoscută bătrânica asta…dar nu-mi amintesc de unde. Deja e la tejgheaua mea.

- Bună ziua Alexandru!

- Bună ziua doamnă N…., abia acuma am cunoscut-o după glas: a activat ca bibliotecară într-un sat vecin toată viața, și chiar am avut ocazia să fim colegi vriun an și chiar la ea în biblioteca am fost.A ieșit la pensie acum vreo 3-4 ani.

- Ce faci?Cum merge serviciul?Mai lucrezi la bibliotecă?Văd că deja ești neguțător…de la început ziceam eu că n-o să reziști tu mult timp.Așa tinerel să-ți iei așa hal pe cap…Și bine ai făcut!Cu salariul de bibliotecar bătrânețile nu-ți vor fi dulci…

- Ba nu! Nu aveți dreptate. Încă lucrez la bibliotecă. Cât despre azi…,dar mă rog…fac și eu ce pot.Vorba ceea cine poate oase roade, cine nu…Dumneavoastră cum?Nu vii dor de bibliotecă?De copii?S-au schimbat multe în ultimii ani…și încă se va schimba.Deja nu mai sunt acele biblioteci tradiționale, ne modernizăm…

- Ăăăăă…a dat a lehamite din mână bătrânica și mi-am dat seama că nu vrea să continue discuția pe tema asta.Nu că nu ar vrea, dar nu vrea să-și răscolească amintirile deo viață trăită pe jumate printre cărți…

Bătrânica dădea semne de plecare, dar în ultimul moment, văzând că tejgheaua mea e ultima din pavilion, s-a răzgândit și m-a întrebat oarecum cu sfială:

- Știi, am vrut să te întreb tu nu ai vrio sacoșă pentru topitură?

(Pentru topitură, înseamnă bucățele de slănină,șoric,poate câte o bucățică de carne cu jilcă, adică niște semiresturi care se formează în procesul de măcelărie a cărnii, toate aceste așchii le punem într-o sacoșă, și sunt cel mai ieftin produs ce se poate vinde dintr-un porc.Și în afară de faptul că să topești aceste resturi, să faci un pic de untură de casă,nu merg la nimic.)

- Nuuuu…din păcate am vândut-o deja. Vă dau o bucată de slănină cu tot cu șoric: puteți să o afumați, marinați…, e foarte moale și gustoasă, încercați.

- Nu, nu mulțumesc…nu doresc

- Vă cedez și la preț, zic eu înțelegând că în bani e problema…și în general eram hotărât chiar să-i dau la un preț simbolic ca să nu zică că io dau de pomană.Și deja împachetam slănina ca să io ofer.

Bătrănica, fosta bibliotecară însă ieși pe ușă fără să privească înapoi.Am vrut să mă pornesc parcă din urma ei, dar măcelarul care mă ajuta la piață, m-a oprit cu un gest:

-Vine în fiecare duminică, și în afară de ce rămâne pentru topit nu cumpără.O singură dată a cumpărat cîteva costițe, dar și atunci zicea că e ziua ei de naștere.

L-am crezut, deoarece el e în acest pavilion în fiecare duminică, eu doar de 2-3 ori pe an.

M-a pus pe gânduri această întîmplare care pare a fi banală…Ei și ce dacă vine în fiecare duminică la piață? Ei și ce dacă  nu cumpără decât doar niște semirămășițe? Ei și ce dacă nu-i ajung banii din pensie? Ca ea sunt zeci de mii de pensionari din țara asta…o să zică mulți.

Eu însă ne-am văzut pe noi toți bibliotecarii prin această bătrânică, fostă colegă….Săraci, sfioși…dar mândri!E  rușinos pentru noi să recunoaștem că nii greu.Și e josnic pentru noi să ni se dea ceea ce e în plus…ne mulțumim cu ceea ce ne ajunge și niciodată nu cerem ceea ce merităm.

Și în general: A CUI NOI SUNTEM?Că nu prea înțeleg?

Nu prea am auzit să fi fost greve pe la bibliotecă  sau cineva să ne atragă atenția la modul serios…profesori da, medici da, șoferi da…bibliotecari ba.Ori poate ei toți se ocupă cu ceva, noi cu nimic?!

Sau poate ne sfiim că prea des se cam aude: Ei ce mai face și ăsta o zi de asta la bibliotecă!?Ei ceo mai  fi făcut și asta toată viața la bibliotecă!?

Zău, pe cuvântul meu, cineva va lua una peste moacă vreo dată pentru astfel de întrebări….

Foto Adrian Musteață. Secvențe de la piața Izbiște

Tu lu mama lui eu de popor moldovenesc...

„Păstrează capul plecat doar din stimă,

 privirea ridicată doar cu respect,

 gura închisă doar din politețe și

 mintea trează mereu și oriunde!”

made in ....Izbiște

Zilele astea am avut o discuție cu o persoană ce a ales drumul muncii peste hotare din cauza situației pe care toți o trăiți în țărișoara asta cu oameni harnici și naivi.

Îmi povestea despre munca din țara în care este la moment. Spunea despre cât sunt de deștepți stăpânii la care  lucrează, cu toate că sunt  în vârstă au toți calculatoare personale, știu să se folosească de ele. Nu ca la noi…doar moșnegi și babe ce nu știu nimic…Și în general  este de părere că toți cei ce au rămas aici sunt niște ratați, aici nu este nici un viitor, nu ai nici o posibilitate de a crește, de a te dezvolta….
Povestea cum „stăpânul” singur a întrebat-o dacă cunoaște calculatorul și dacă are acasă unul. Și încă i s-a lăudat că el are de mic calculator, iar  internetul îi este cunoscut din adolescență. Atăt de mult îi luceau ochii când vorbea despr ei, și cu atâta înflăcărare povestea despre niște „super-oameni” că tocmai m-am speriat...

După astă discuție am ieșit afară, mi-am tras două palme, m-am calmat puțin și am plecat să mă gândesc la viața mea nefericită…

He tu lu mama lor eu de europeni de eștia dezvoltați…Cum o fac ei pe deștepți când văd o moldoveancă  cu fierul de călcat în mînă…ce se mai rup în figuri și le place să arate ca o rasă superioară. L-aș fi întrebat eu pe moșneguțul acela super deștept cam ce tip de calculator avea el prin anii 1950 și cam ce operații efectua la el chiar dacă era așa de super dotat? Făcea operații de  înmulțire  sau numai doar adunarea? L-aș fi întrebat dacă prin anii săi de adolescență, prin 1970, era și calculatorul lui printre cele 23 de calculatoare conectate la ARPANET(bunicul internetului) și cam la ce îi servea lui internetul în condiții casnice când la acea perioadă avea o întrebuințare bine definită doar în animite sectoare(contabilitate, militar),când primele programe de comuinicare abia  prindeau contur pe la anii 1980-1985….

He tu lu mama lui eu de popor moldovenesc naiv care tot timpul s-a uitat cu entuziasm doar la stăpâni. Cu ce suntem noi vinovați că Ștefan nu a dorit să facă și el vriun imperiu cum și-au făcut multe popoare acuma dezvoltate, ca să mai fure de prin bogățiile altor popoare..Poate aveam și noi un loc în care să ducă toate drumurile, poate aveam și noi un capital ceva, pentru un start mai bun, aveam și noi poate calculatoare pe la jumatea secolului trecut….Noi am muncit cu hărnicie și am oferit cu dărnicie…

He tu lu mama ei de moldoveancă care ne consideră ratați pe cei rămași aici…. Doar numai din cultura și educația mea bună nu iam aminit cum i s-a făcut rău atunci când  a fost nevoită să-și amâne întoarcerea din cauza unor probleme cu actele. Primul lucru pe care l-a spus după ce și-a revenit a fost: „Ce o să zică stăpâna dacă nu mă-ntorc la timp!?”

Poate chiar sunt un ratat că am rămas aici… Și chiar poate aici, la noi acasă, avem mai mulți „stăpâni” ca în altă parte…Dar niciodată nu mi-e rușine că prin „ratarea” mea fac lucruri frumoase și mișc câte ceva nu numai pentru mine. Și niciodată nu retrăiesc de părerea „stăpânilor”: chiar dacă stau îngenuncheat privesc cu ironie la ei!