Singură în fața scării sau.....prima dată la bibliotecă.

Uneori uităm că se merită tot efortul pentru un singur om...

Eleonora este o cititoare fidelă a Bibliotecii Publice Izbiște de mai mulți ani. La început venea cu prietena ei, o aștepta afară până ce prietena lua alte cărți pentru ea și apoi plecau împreună…. Îmi părea rău că nu intră în bibliotecă, îi citeam pe chip disperarea….

 Pe urmă prietena a plecat la studii, curier între bibliotecă și Eleonora a devenit mama ei: de câte ori venea pe la oficiu poștal intra cu corespondența și doleanțele Eleonorei, îmi povestea că îi vine greu fiindcă câteodată nu prea nimerea cu cărțile pentru fata de acasă.

 Mai apoi, odată cu acțiunea „Biblioteca vine acasă la tine” implimentat în bibliotecă, am inclus-o pe Eleonora în lista de beneficiari ai acestei acțiuni: un simplu mesaj pe o rețea de socializare și eram cu cărțile comandate, personal la ea acasă. Așa a durat cam un an…

Vă întrebați de ce nu intra în bibliotecă? M-a chinuit și pe mine mult această întrebare… dar întotdeauna din lipsa materialului nu puteam implimenta spiritualul.

Dar iată în sfârșit a pășit pragul bibliotecii! Datorită rampei de acces construite împreună cu primarul satului și câțiva voluntary. Cheltuielile au fost cât se poate de corespunzătoare bugetului minuscul de care dispune biblioteca: ceva metal, ciment și voluntariat. Am încercat să fie cât mai aproape de standartele coerspunzătoare: lățime, balustrade de ambele părți…. Dar cu panta nu prea am avut posibilitate. La înălțimea ușii de la clădire trebuia o rampă cu o lungime de vreo 11 m, noi am avut la dispoziție doar 7m.

Mai aveam căteva lucrări de efectuat la rampă: vopsirea scărilor, perilei, ușei de la intrare.Planificam că voi face o mică deschidere  a acestei rampe cu invitația Eleonorei, în cadrul Festivalului Național al Cărții și Lecturii, dar nu a fost să fie: Eleonora cum a auzit de rampă – a și venit la bibliotecă. Când am văzut că deschide ușa am înlemnit: a urcat ajutată puțin de o elevă. Pentru prima dată iam făcut o excursie prin bibliotecă, iam promis că o să apelez la ajutorul ei în calitate de voluntar în activitățile bibliotecii, proiecte, NOVATECA(un partener al progrmei NOVATECA trebuie neapărat să aibă rampă de acces pentru persoane cu dezabilități.) Am întrebat-o de rampă, a spus că e bună dacă a deschis singură ușa bibliotecii.

Lucrând la rampă mulți săteni mă întrebau pentru ce o construim…După ce ascultau explicația dădeau o singură întrebare: „Cum atâta efort pentru o singură persoană? Atâtea cheltuieli pentru ca un om să poată păși pragul bibliotecii? Se merită oare? ” . Răspuns categoric: DA! Îmi pare rău numai Eleonora că a durat atâta.

Anul trecut demararea Festivalului Național al Cărții și Lecturii m-a prins cu cărțile în geantă la Eleonora acasă… Anul acesta Festivalul a prins-o pe Eleonora în bibliotecă, cu cărțile într-o geantă de la NOVATECA.

Bine ai venit Eleonora!

 

 

Cartea foametei...sau ce mai faceți scumpi bătrâni.

„Ce se face cu satele noastre, ne tot întrebăm în fel și chip...”

Larisa Turea„Cartea foametei”

E vară în toată legea... Arșița nu prea scoate lumea pe afară: mă refer la bătrâni. De cîteva zile nu prea au pășit pragul bibliotecii. Copiii sunt cei mai activi: fac naveta între iaz și bibliotecă, sau magazin după înghețată și bibliotecă.
Azi de dimineață am avut tocmai trei bătrînei la bibliotecă: unul a înapoiat cărțile și și-a luat în schimb alte 7 cărți în loc: „Pîn-la iarnă cînd voi veni cu sania - nu mă aștepta! Pe așa arșiță nu ies afară măcar să mă strige Țarul Neculai la poartă! Am ieșit că am terminat de„cetit” cărțile , că altfel nu...La anii mei doar cu ele(cărțile) mă mîngîi...” Mi-a zis la despărțire moș Nichita.Moș Nichita a fost și el cândva bibliotecar...generația de bărbați bibliotecari la Izbiște își are rădăcinile mai de demult. Mătușa Alexandra Jenerenco a intrat să răsfoiască ziarele...Cică „ Nu cred de la televizor ceea ce se întîmplă în țărișoara noastră! Grele vremuri ne așteaptă. Să fie oare adevărat, ian să vedem ce scriu gazetele”.
A intrat și un bătrînel necunoscut...Cu ochii vii,sclipitori. Zic: precis citește fără ochelari. Avea un chipiu de căpitan la marină. M-a întrebat de ”Cartea foametei” de Larisa Turea. Iam oferit-o...a răsfoit-o preț de vreo 20 de minute. Apoi m-a întrebat dacă am mai multe exemplare....din păcate e doar un singur exemplar. ”V-o ofer la domicilui” - m-am grăbit să-i propun. La care el îmi spune ”Nu sunt de prin părțile voastre, aici am venit așa la niște cunoscuți, plec curând și nu știu cum o să o înapoiez. Sunt din părțile Orheiului, satul Cucuruzeni.” Am convenit că vine mîne cu cunoscuții săi din Izbiște, și îi eliberez cartea, cu toate că bătrînelul îmi insufla înceredre totală și avea să io eliberez și așa fără persoane terțe.Se vedea că nu e pentru prima dată în bibliotecă și știe prețul cărții. Și apoi putea să o înapoieze la Biblioteca Cucuruzeni, nu e o problemă, o colaborare între biblioteci e binevenită.
Da...sărmanii noștri bătrînei: ei sunt primii care simt că urmează vremuri grele și întotdeauna îmi place să discut cu ei despre viață, țară, oameni... Ei văd cu totul și cu totul altfel lucrurile. „Să ne aplecăm urechea la monologurile lor nemeșteșugite, sărace în cuvinte, lipsite de subtile imagini, comparații sau alte figuri de stil căci... necazurile mici au chef de vorbă, pe când nenorocirile mari sunt mute...” L.Turea „Cartea foametei”
Aștept bătrînelul meu mîne să vină după „Cartea foametei”, căci am uitat să-l întreb multe lucruri: de unde are chipiul de la marină,cum e pe la Cucuruzeni, de ce tocmai ”Cartea foametei”(simte și el ceva) și cum îl cheamă....căci azi m-am sfiit să-l întreb tam-nisam.

Pe curând și fiți și....bătrânei cîteodată - o să vedeți altfel lucrurile!

Atenție la căldură...dacă e fără lectură !!!

Scrisoare pentru EA...

Joi 2 iulei 2015. Azi urmează si fie Conferinţa de orientare START pentru bibliotecile incluse în reţeaua NOVATECA. E dimineaţă....e ora 5 dimineaţa şi eu nu pot dormi. Mă răvăşesc nişte amintiri, nişte gânduri. Încerc să mai dorm un pic, dar nu se primeşte... Mă ridic şi după cum îmi e obiceiul iau un pix şi o foaie şi încep să scriu. Să aştern pe foaie ceea ce mă frămîntă.  Cineva a spus că intuiţia la femei este bine dezvoltată, deaceea nu m-am mirat deloc cînd am văzut că s-a trezit soţia şi nu mă întrebă ce fac sau ce scriu la ora asta , ci mă întreabă direct: „Cui scrii cu noaptea-n cap!?”... Ce să răspund? Tac..Ea pleacă supărată... A intuit că-i scriu o scrisoare pentru EA...

EA....Eu nu ştiu dacă cineva în ultimii trei ani ia repetat  numele EI  mai des decât mine. Să fi fost îndrăgostit ca la 16 ani că nu repeta numele iubitei, cum eu pomenesc de EA... Şi cât de gelos eram la început pe EA...cînd doream cu tot sufletul, cu tot trupul să fiu cu EA, să fiu printre primii aleşi. Mai ales că deja avusem o întîlnire romantică pe malul bătrânului Nistru, la Vadul lui Vodă...atunci cînd nici nu avea măcar un nume. Am fost împreună atunci vreo două zile şi chiar nişte politici de implimentare a internetului în bibliotecile publice am dezvoltat. Un nume chiar, mai duios acolo am încercat să-i dau....Am scris despre Ea pe blog, pe facebook, la ziarul raional.

Şi cât de mare mi-a fost dezamăgirea când nu m-a ales pe mine....nu m-a ales printre primii.Urma să aştept o etapă pilot. Câte comentarii am scis pe facebook, cîte of-uri au fost...

Dar nu m-am pierdut cu firea, nu am stat cuminţel ca să-mi vină rîndul, nu am aşteptat să mă observe. Cu toate că nu eram cu EA m-am tot băgat în seamă. Şi chiar m-a observat: împreună am participat la Liderism pentru bibliotecari...dă, mă rog... urma să fiu demn de EA, mă pregătea pentru ca să fiu cu EA. Apoi chiar şi la în Lituania,la Riga împreună am fost. Riga...frumoase amintiri.

Apoi şi un proiect am scris şi chiar l-am câştigat: cu un minunat aparat de fotografiat m-am ales, ca să fotografiez la evenimentele organizate de EA, să o promovez activ. La un târg al bibliotecilor de la Mold Expo m-a invitat să particip. Şi acolo chiar m-a obsevat... M-a făcut să fiu fericit: printre cei 10 bibliotecari cei mai activi din ţară m-a desemnat. Apoi chiar şi un premiu mi-a dat: pentru cel mai inovativ serviciu din bibliotecă.În decembrie 2013 s-a întîmplat...

După aceea chiar şi la Conferinţa START a etapei naţionale cu o expoziţie m-a invitat. Şi acum –îmi amintesc: era de ziua mea...la Leo Grand. O zi am fost alături...

Urmează să o invit şi eu în ospeţie...cum fără asta. Să vadă şi EA unde eu mă gândesc la EA şi o aştept.  Eu o aştept în bibliotecă. Şi chiar am pregătit-o pentru acest eveniment: încăpere separată,mobilier, electricitate, securitate.... E totul gata.

Şi iată-mă azi, 2 iulei 2015, ziua cînd o să mă întîlnesc din nou cu EA... Ziua cînd ştiu că îmi va spune că m-a ales...m-a les să fiu cu EA -  cu REŢEAUA NOVATECA.

NOVATECA... Eu nu ştiu dacă cineva în ultimii trei ani ia repetat  numele mai des decât mine. Să fi fost îndrăgostit ca la 16 ani că nu repeta numele iubitei, cum eu am pomenit de NOVATECA... Şi cât de gelos eram la început pe NOVATECA...cînd doream cu tot sufletul, cu tot trupul să fiu cu NOVATECA, să fiu printre primii aleşi. Dar astăzi m-a ales...

Sunt cu EA, sunt cu NOVATECA.

Biblioteca Publică Izbiște așteaptă copiii și maturii de Ziua Copiiilor

Festivalul „Scrânciobul Pascal” ed. II-a, 12 aprilie 2015,Izbiște

 

Iată că am mai văzut încă odată izbiștenii toți grămăjoară, uniți ca pe vremuri....Frumoasă serbare s-a primit. Unde mai pui că acest festival este ceva original și totodată unical pentru Republica Moldova. Deja prinde contur și încet, încet îl vom transforma într-unul național.

Cuvînt de salut către săteni,oaspeți au avut parohul bisericii Sf.Dumitru din Izbiște, părintele Victor Gangan, care a și compus deja „Balada scrânciobului”.Amintim că lui âi aparține ideea acestui festival frumos.

 Primarul de Izbiște,d-l Plămădeală Ion a urat bun venit oaspeților și a subliniat că numai împreună putem face lucruri frumoase. Dintre oaspeți au fost prezenți: Colectivul Folcloric „Băștinații” din Hârtopul Mare, care nea impresionat cu o scenetă despre obiceiurile din ziua de Paști, ne-au cântat cîntece. Din s.Cruglic a fost prezent d-l Nicolae Ciobanu, parohul bisericii Sf.Mihail, care a urat sătenilor sărbători fericite și succese în dezvoltarea festivalului.Tot din Cruglic nea bucurat auzul colectovul folcloric„Mugurașii”.Au mai fost prezent și un trio divin, compus din preoți, care ne-au încîntat auzul cu niște cîntece bisericeși.Din Izbiște au mai evoluat colectivul Asociației de Bătrîni din Izbiște, conducător Țîbernîi Liuba; corul Mare Bisericesc, biserica Sf.Dumitru conducător Arseni Galina; Grădinița „Andrieș” cu un recital de poezie; Gimnaziul Izbiște cu corul„Îngerașii” și trupele de dans conduse de horeograful Xenia Cibotari; Poetul local Nichita Loghin, cu poeziile sale despre sat.

Au fost și concursuri: „Coșul Pascal” și „Sărbătorile Pascale în suflet de copil”(concursul desenelor). Toți participanții la concurs s-au ales cu premii din partea Bibliotecii Publice Izbiște și Biserica Sf.Dumitru.În rest multă voie bună, muzică și o sărbătoare pe cinste!În final, ne-am înțeles cu toții ca să ne întîlnim la anul, cu un o ediție a festivalului și mai grandioasă.

Sărbătoarea a fost organizată de Biserica Sf.Dumitru Izbiște în colaborare cu Primăria Izbiște și Bibliotec PUblică Izbiște. Sponsori:Biserica Sf.Dumitru și Primăria Izbiște

.

Toate gândurile duc la....Simpozion.

”Anul bibliologic 2014-anul relansării și afirmării bibliotecii publice ca centru comunitar”- este genericul Simpozionului Științific Anul Bibliologic 2014, ediția a XXIV-a, simpozion organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova cu suportul Programului Novateca și a Ministerului Culturii,

       Simpozion, după părerea mea bine organizat, am participat cu plăcere....și cu emoții, doar Biblioteca Publică Izbiște a avut o prezentare în cadrul Concursului Republican de Cercetare și Dezvoltare. Am prezentat un proiect de dezvoltare și colaborare dintre bibliotecă și comunitate. ”Toate drumurile duc la bibliotecă”... De ce ”toate drumurile duc la bibliotecă”?Expresia dată am preluat-o din istoria Imperiului Roman, cînd în perioada sa de glorie, toate cele 29 de căi publice duceau într-un punct final: la Roma. De ce nu ar fi acuma o perioadă de glorie pentru biblioteci? Despre acest lucru ne dovedesc susținătorii bibliotecilor care au fost prezenți la eveniment:  reprezentanții programului NOVATECA și Min. Culturii. Și că acest scop poate fi atins prin mai multe căi, inclusive prin serviciul care l-am prezentat azi.

Desigur că nu prea a avut un aspect științific prezentarea mea, poate că a fost bazată mult pe sentimente, dar o să fiți de acord cu mine că în profesia noastră nu ai cum să supraviețuiești fără entuziasm și...umor, mă refer aici la partea materială.

Dar sper că mesajul final a fost înțeles, iar  expresia ”Îmi iubesc satul fiindcă acolo era  o bibliotecă” să nu fie numai Made in Izbiște.

Nu sunt pentru prima dată la asfel de întruniri ale bibliotecarilor,simpozioane, conferințe...dar socot că azi mi-am primit botezul. În ce mod? Nu că am vorbit în fața tutror colegilor...nu ...deloc, am spus și eu câteva cuvinte. Am primit botezul fiindcă azi cu adevărat am intrat în rândul bibliotecarilor. Până acuma chiar de participam la astfel de întrunuri, eram foarte rezervat: adică am venit, am ascultat, am plecat. Și mă uitam la colegele mele, așa pur și simplu ca la niște colege: niște doamne nobile,cu o mare experiență de lucru și atât: fără emoții, fără salutări, desigur în afară de cele colegiale. Dar astăzi a fost deosebit...am întâlnit colege pe care am mers pur și simplu și le-am cuprins....ca pe mama mea, sau ca pe o soră și le-am spus că țin cont de sfaturile lor și le apreciez mult. Nici eu nu m-am așteptat la așa gesturi: înseamnă că am devenit abia acum un om de-al bibliotecii. Da - biblioteca face minuni.

În rest ce am luat nou? Multe am înțeles, multe nu am înțeles. Am fost atent și mai puțin atent...(bine că nu s-a găsit nici un profesor să mă întrebe capitala Moldovei). La final am văzut totuși că ideea ca bibliotecile nu ar trebui să  evadeze exagerat din rama cea de bibliotecă tradițională și chiar dacă o facem să nu pierdem legătura dintre bibliotecă, informație și utilizator...desigur și cartea la loc de cinste. Eu, cât de straniu nu o să vă pară, la fel sunt adeptul unei biblioteci tradiționale și mă strădui în toate activitățile mele să nu pierd contactul cu informația, cu utilizatorul, cu realitatea noțiunii de bibliotecă  la urma urmei, în goana după servici și noi inovații. Sper că armonia am păstrat-o și în cazul proiectului de promovare a localității și în activitatea mea cu clubul de fotocorespondenți amatori. Totuși: ”Bibliotecarul trebuie să facă multe dar nu orice”Vera Osoianu.