Tu lu mama lui eu de popor moldovenesc...

„Păstrează capul plecat doar din stimă,

 privirea ridicată doar cu respect,

 gura închisă doar din politețe și

 mintea trează mereu și oriunde!”

made in ....Izbiște

Zilele astea am avut o discuție cu o persoană ce a ales drumul muncii peste hotare din cauza situației pe care toți o trăiți în țărișoara asta cu oameni harnici și naivi.

Îmi povestea despre munca din țara în care este la moment. Spunea despre cât sunt de deștepți stăpânii la care  lucrează, cu toate că sunt  în vârstă au toți calculatoare personale, știu să se folosească de ele. Nu ca la noi…doar moșnegi și babe ce nu știu nimic…Și în general  este de părere că toți cei ce au rămas aici sunt niște ratați, aici nu este nici un viitor, nu ai nici o posibilitate de a crește, de a te dezvolta….
Povestea cum „stăpânul” singur a întrebat-o dacă cunoaște calculatorul și dacă are acasă unul. Și încă i s-a lăudat că el are de mic calculator, iar  internetul îi este cunoscut din adolescență. Atăt de mult îi luceau ochii când vorbea despr ei, și cu atâta înflăcărare povestea despre niște „super-oameni” că tocmai m-am speriat...

După astă discuție am ieșit afară, mi-am tras două palme, m-am calmat puțin și am plecat să mă gândesc la viața mea nefericită…

He tu lu mama lor eu de europeni de eștia dezvoltați…Cum o fac ei pe deștepți când văd o moldoveancă  cu fierul de călcat în mînă…ce se mai rup în figuri și le place să arate ca o rasă superioară. L-aș fi întrebat eu pe moșneguțul acela super deștept cam ce tip de calculator avea el prin anii 1950 și cam ce operații efectua la el chiar dacă era așa de super dotat? Făcea operații de  înmulțire  sau numai doar adunarea? L-aș fi întrebat dacă prin anii săi de adolescență, prin 1970, era și calculatorul lui printre cele 23 de calculatoare conectate la ARPANET(bunicul internetului) și cam la ce îi servea lui internetul în condiții casnice când la acea perioadă avea o întrebuințare bine definită doar în animite sectoare(contabilitate, militar),când primele programe de comuinicare abia  prindeau contur pe la anii 1980-1985….

He tu lu mama lui eu de popor moldovenesc naiv care tot timpul s-a uitat cu entuziasm doar la stăpâni. Cu ce suntem noi vinovați că Ștefan nu a dorit să facă și el vriun imperiu cum și-au făcut multe popoare acuma dezvoltate, ca să mai fure de prin bogățiile altor popoare..Poate aveam și noi un loc în care să ducă toate drumurile, poate aveam și noi un capital ceva, pentru un start mai bun, aveam și noi poate calculatoare pe la jumatea secolului trecut….Noi am muncit cu hărnicie și am oferit cu dărnicie…

He tu lu mama ei de moldoveancă care ne consideră ratați pe cei rămași aici…. Doar numai din cultura și educația mea bună nu iam aminit cum i s-a făcut rău atunci când  a fost nevoită să-și amâne întoarcerea din cauza unor probleme cu actele. Primul lucru pe care l-a spus după ce și-a revenit a fost: „Ce o să zică stăpâna dacă nu mă-ntorc la timp!?”

Poate chiar sunt un ratat că am rămas aici… Și chiar poate aici, la noi acasă, avem mai mulți „stăpâni” ca în altă parte…Dar niciodată nu mi-e rușine că prin „ratarea” mea fac lucruri frumoase și mișc câte ceva nu numai pentru mine. Și niciodată nu retrăiesc de părerea „stăpânilor”: chiar dacă stau îngenuncheat privesc cu ironie la ei!

Vechiul, noul Chișinău.

Educaţia locuitorilor unui oraș se judecă după ţinuta de pe stradă. 

De Chișinău mă leagă anii de studenție și un deceniu de trai și muncă. Cel mai mare oraș din Mioldova aspiră să fie un oraș european atât geografic, cât și din punct de vedere al nivelului de cultură a locuitorilor. Fiind în vizită pe câteva zile aici, am făcut o mică comparație a chișinăuenilor actuali  cu locuitorii orașului pe care îl știam cu un deceniu în urmă.

Mi-a plăcut rolul de pieton pe străzile Chișinăului: șoferii disciplinați îmi acordau prioritate, unii din ei chiar făcându-mi semn amabil cu mâna, că pot trece strada în siguranță. Cu câtva timp în urmă,mă surprindeau astfel de gesturi și le întâlneam destul de rar.
Am urcat în microbus și am fost martor când șoferii au vorbit amabil cu călătorii, au oferit  informație acestora. Unul chiar nu a dorit să ia plata pentru călătorie unei bătrâne.Un adolescent abia de m-a atins la umăr cînd se pregătea să coboare, s-a întors spre mine cerându-și scuze.

În Parcul Central cineva cînta o melodie la vioară acompaniat vocal de o domnișoară.Puțin mai în spate un ecran mare la care erau rulate filme în aer liber, tineri frumoși discutând liniștit între ei, perechi îndrăgostite. Adică o atmosferă destul de plăcută și liniștită.

Am dorit să aflu și părerea altor vizitatori despre cultura locuitorilor capitalei. Am întrebat-o pe Nicoleta Fotiade, educator media și cofondator la Mediawise Society în București dacă a observat și ea o schimbare de la ultima ei vizită din 2007 în ce privește cultura și receptivitatea chișinăuenilor. Dumneaiei, care vizitează orașul Chișinău nu așa de des cum și-ar dori, spune că nu a întâlnit probleme de comunicare sau de atitudine nepoliticoasă. Ceea ce a observat pe străzile Chișinăului sunt fețele  triste și preocupate ale majorității oamenilor. Dar de îndată ce li se adresa pentru a cere  informații, fețele acestora se schimbau, zâmbeau, devenind receptivi la problemele și întrebările unei persoane străine.

Nu am intrat în forfota din Piața Centrală și nici nu vreau să mă dau în speculații, și nicidecum nu  mă refer la arhitectura sau lucrările de reparație ce parcă nu se vor sfărși niciodată mă refer la cultura străzii văzută în ochii unor vizitatori ai orașului.

Notă: Acest articol este bazat pe niște observații și concluzii personale ale autorului și nicidecum nu reflectă statistica sau studiile oficiale referitoare la nivelul de cutură a locuitorilor Chișinăului. Este scris în cadrul proiectului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Republica Moldova”derulat de IREX Europe, în parteneriat cu programul Novateca și cu suportul financiar al Biroului pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă al Departamentului de Stat American.

Fotografiile sunt făcute personal și datează din 18 mai 2014

O istorie de succes...sau încet spre o capitală culturală a Moldovei.

Mediatizarea Festivalului„Scrânciobul Pascal” s.Izbiște, a fost la nivel.Trei posturi de televiziune au transmis despre eveniment: Publika TV, Moldova 1 și Jurnal TV.

Publika TV Festivalul „Scrânciobul Pascal” la Izbiște ,Criuleni.Flăcăii au legănat fetele de măritat.

Moldova 1 Mesager: Festivalul „Scrânciobul Pacsal” la Izbiște, Criuleni.

Jurnal TV Leagănul i-a reunit de Paști.

Am scris cu puțin timp în urmă, împreună cu primarul, un proiect xe ține de promovarea și dezvoltarea acestui festival, dar am primit refuz de la finanțatori invocând că „acest eveniment nu este de importanță cultural-turistică”?! Eu, celor care îmi refuză proiectele le scriu un mesaj de mulțumire pentru apreciere, dar totodată îi îndemn să ne urmărească în continuare, ca să vadă cum au ratat o istorie de succes.

Într-adevăr, acest festival a pornit de la o banală expoziție de desene ale copiilor:„Sărbătorile pascale în suflet de copil”, organizat de Biblioteca Publică Izbiște, și o expoziție de copturi pascale, organizată de Biserica Sf.Dumitru dun localitate.Expozițiile erau expuse publicului în ziua de Paști la biserica din localitate, tot atunci se premiau participanții. Ca mai apoi, la inițiativa părintelui Victor Gangan, să fie dezvoltată această tradiție prin construcția unui scrânciob în Parcul Casei de Cultură Izbiște. Ca mai apoi, deja al doilea an să mai fie constrtuit încă unul, iar printre  invitați să fie oaspeți și colective folclorice din localitățile vecine. Iar la această ediție deja să fie prezente și televiziunile naționale, colective folclorice frumoase, program divers.

Nu e aceasta o istorie de succes? Cînd o mînă de oameni cu resurse financiare modeste mobilizează o localitate întregă ca să fie un festival cât mai frumos? Nu sunt acestea niște tradiții vechi care au o importanță turistică locală, regională, națională? Nu este acesta un eveniment cultural-turistic?

Festivalul local „Scrânciobul Pascal” ed.III-a, 2016.

Pe 2 mai 2016 a avut loc festivalul local „Scrânciobul Pascal”, festival care a ajuns la cea de a III-a ediție și a fost organizat de Primăria Izbiște și Biblioteca Publică Izbiște în parteneriat cu Biserica „Sfântul Dumitru” Izbiște și Asociația Obștească de voluntariat„VOCE”.

În cadrul festivalului au evoluat colective folclorice ca „Dacii” s.Pașcani, conducător artistic Lucașenco Petru; „Florile Dalbe” s.Ișnovăț,conducător artisitc Donțu Iulia, „Mugurel” s.Cruglic, conducător artistic Ciorba Silvia. Au mai evoluat corul satului Izbiște - „Anastasios”, conducător artistic Albu Galina; dar și „Corul Blagociniei” format din patru preoți și desigur micii instrumentiști Acopean Sorin(la fluer) și Scripcari Filip(la bloc flaut), iar cu un colaj de muzică populară ne-au bucurat auzul Stoica Diana și Irina Măntăluța.

Un cuvânt de salut adresat consătenilor primarul satului, d-l Ion Plămădeală, iar în intervalul dintre colective au mai adresat cuvinte de felicitare pentru săteni oaspeții de onoare: Iurie Andriuță, președintele raionului Criuleni; d-l Nicolae Ciobanu, preot-paroh la biserica din s.Cruglic, dânsul fiind și în calitate de reprezentant al Departamentului Cultură de pe lângă Mitropolia Moldovei aducând mesajul ÎPS Vladimir pentru săteni cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale. Despre istoriafestivalului , dar și „Balada Scrânciobului de la Izbiște” a vorbit preotul bisericii din Izbiște, d-l Victor Gangan. Un discurs sub formă de poiezie a ținut și d-l Verdeș Zaharia, fost director al Gimnaziului Izbiște.

În cadrul festivalului au fost și concursuri: Concursul desenelor cu tematica pascală„ Sărbătorile pascale în suflet de copil”; concursul coșurilor pascale, dar și expoziții personale: D-a Lidia Cioban, meșter popular cu o expoziție de obiecte artizanale; D-a Lilia cazacu, pictor, cu o expoziție de icoane lucrate manual; Veneamin Gangan cu o expoziție de aplicații de semințe, dar și Liba Rotaru cu o expoziție de lucrări în biser.

Diplomele și premiile au fost înmânate de directorul Biblioteci Publice Izbiște, fiecare participant a primit câte o pască, iar colectivele un coș pascal cu o icoană, ouă, pască și cîte o carte de melodii. Prezentatori au fost Ilieș Mihai și Vatavu Valeria, ambii elevi ai Gimnaziului Izbiște.

Suportul media al festivalului a fost asigurat de două posturi de televiziune: Jurnal TV și Publica, dar și de clubul local „aCTIvFOTOgraf””.

Locuitorii s.Izbiște ai ieșit de la mic și păn la mare ca să admire colectivele folclorice, dar și să se veselească de Sărbătoarea Învierii Domnului.

Amintim că festivalul are drept scop promovarea tradițiilor și obiceiurilor pascale de odinioară, dar și promovarea activităților și imaginii localității. Festivalul anual este organizat la scară mai mare, având ambiția de a se transforma din local în regional și chiar național cu atribuirea calificativului de festival cultural-artistic

Hristos a înviat!

„Je suis bibliotecar!”

Șoferul, un bătrînel uscățiv trecut probabil de 55 ani după înfățișare, gonește nebunește de parcă întârzie undeva.De fapt întârzii eu…Chiar mă miră faptul că e în vârstă dar gonește ca un tînăr. Și nu știu de la viteza microbusului, sau de la plăcinta cea cu carne mâncată în fugă disdedimineață, undeva pe la colțul Pieței Centrale…dar simt că mi se face rău….Asta mai lipsea! Să opresc rutiera pentru că unui tînăr i s-a făcut rău și se sufocă de ritmul vieții. Din fericire, orășelul Criuleni nu este așa de departe de capitală, așa că ajung cu bine la destinație.Mă uit la ceas: mai am jumătate de oră până la întrunire…mai am puțin timp. Folosesc drept oglindă vitrina unui magazin: mă uit de nu cumva sunt murdar pe față, nu de alta dar nici nu m-am spălat pe față azi …Și cum să te speli când te pornești din fugă la ora 5-00 dimineață? Din fugă, fiindcă peste câteva ore tre să fii la datorie?Mă uit la cămașă, pantaloni…parcă nu sunt boțiți…Au stat 2 ore într-o cutie. Au stat în cutie până când m-am schimbat de haine  pot spune că în public, pot spune că în inima Chișinăului, pot spune că în inima Moldovei…și anume: m-am schimbat de haine printre mesele din Piața Centrală.

Miros cu atenție mâneca cămeșii, scurta…miroase a cartofi – am decsărcat atent cartofii la piață, dar nu am reușit să-mi spăl mîinile.Și parfumul l-am uitat acasă. Ce mă fac? Doar azi o să am prezentare, voi vorbi în fața colegilor… Văd un consătean așteptând în mașină…Îl salut întrebândul dacă nu are cumva vriun parfum în autoturism.Nu are, dar îmi scoate un gel pentru berbierit…îl miros – e bunișor, îmi clătesc mînile…deja e mai bine.

Sunt gata! Merg să prezint o activitate din bibliotecă, mai bine zis o provocare căreia iam aruncat mănușa! De fapt fiecare zi din munca noastră de bibliotecar este o provocare…și ziua de azi cu toate peripețiile, cu toate emoțiile, seriozitatea și severitatea realității cu care ne întîmpină  - este o provocare!

Abia azi am înțeles de ce mai toți bărbații au evadat din domeniul acesta: nu au făcut față provocărilor, li s-au terminat mănușile…

La mulți ani stimați colegi, colege! Vă doresc să nu puneți niciodată mănușile în cui…

3 pași de la consumator la furnizor de informație.

Pe 24 martie au demarat seminarele de instruire cu elevii Gimnaziului Izbiște. Am ales pentru instruire paralelă clasele a 8-a și a 9-a. Instruirea va conține 3 seminare teoretice și o însărcinare practică. Mi-am propus ca prin acești 3 pași(seminarele teoretice) să instruiesc elevii de la simpli consumatori la furnizori de informație care răspunde la toate întrebările unei știri.

Astăzi s-a desfășurat primul seminar de instruire, subdivizionat în două compartimente:

Piramida inversată în organizarea unei știri.

1.             Ce este o știre; caracteristicile și elementele unei știri; cum distingem o informație de opinie;sursele unei știri.(material mai mult teoretic)
2.        Analiza unei știri, informații provenite din trei surse.(lucrul practic: am împărțit elevii în trei grupe care au lucrat independent asupra unei singure știri, dar de la furnizori diferiți)

Urmează încă două seminare de instruire:

II     Credibilitatea informației; propaganda și dezinformarea; copiii și mediul online;

III    Tehnici de interviu;crearea mesajelor online.

IV    Misiune practică: Fiecare clasă va realiza în paralel un  interviu,articol despre aceeași problemă,informație, cu folosirea tuturor caracteristicilor și calităților unei știri(actualitate,proxomitate etc.,) Articolul va fi făcut public în mediul online, iar juriul va decide care este mai corect(inclusiv bibliotecarii care au beneficiat de proiectul educației mediatice pentru bibliotecari vao aprecia.)

Știrea pe înțelesul tuturor.

Seminarul de azi a fost dinamic nu numai după părerea mea dar și a elevilor.Au făcut singuri investigații jurnalistice, au analizat, comentat și abia așteaptă următorul seminar. Clasa a 8-a care urmează să aibă acest seminar de instruire, deja au fost pe la bibliotecă cu mici prtetenții și întrebări: ”Noi cînd facem instruirea!?”… Informația circulă deja…interesul crește….

Amintim că seminarele de educație mediatică pentru elevi, fac parte din etapa a doua a cursului de instruire „Educație mediatică pentru bibliotecari”, în cadrul proiectului Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova, derulat de IREX Europe în parteneriat cu programul NOVATECA și suportul financiar al Biroului pentru Democrație Drepturile Omului și Muncă al Departamentului de Stat American.