Primul sărut...

Veşnicia vine împreună cu sărutul.

În anii mei adolescenţi mai aveam obicei ca noi, tinerii frumoşi de atunci, să avem câte un carneţel unde ne însemnam impresiile vieţii noastre tinere şi zbuciumate... vieţii noaste frumoase, sentimentele, prima dragoste, prima întâlnire, primele dezamăgiri şi desigur.... primul sărut. Deoarece azi este sărbătoarea tinereţii, sărbătoarea săruturilor – Dragobetele – am căutat şi eu acel carnet cu acele impresii de....acum aproape două decenii.  Două decenii ? Nici nu-mi vine să cred...parcă mai ieri s-a întâmplat... Mai simt încă pe buze căldura primului sărut, acel sărut care a hotărât totul, acel sărut pe care îl am to timpul lângă mine şi totuşi nu e ca primul.... Citiţi, cugetaţi despre valoarea sărutului adevărat... Citiţi, până la voi încă nimeni nu lea citit, două decenii a stat ascuns acest prim sărut...

16 august 19...

Primul sărut....

     S-a terminat şi copilăria noastră...Oferindu-mi acest sărut, nici nu te-ai gândit că aici ia sfârşit naivitatea noastră, copilăria, adolescenţa sau pur şi simplu este un moment de cotitură în viaţa noastră...în viaţa ta, în viaţa mea. Întotdeauna am fost foarte atent la  la orice cuvânt, la orice gest, mai ales când a fost vorba de tine. În general mă strădui să fiu cât mai serios, iar cu tine precis nu eram eu, nu eram în apele mele. Cînd veneam la tine zburam...cînd ajungeam deja mă tupilam.

Şi totuşi mia fost frică mult de acest sărut...M-am ferit cât am putut de el...dar nu am rezistat. L-am ţinut în mânecă ca pe un as de rezervă, l-am ascuns cât am putut... Dar cât poţi răbda când eşti tânăr şi îndrăgostit?

Desigur nu regret deloc că te-am sărutat în seara asta, dar... Dragostea e aşa un lucru care tot timpul cere ceva nou şi nou: de la început te mulţumeşti cu o privire, apoi cu un cuvânt, apoi cu o străngere de mână, apoi cu o îmbrăţişare şi la urmă este sărutul....Mai departe nu mai este nimic ce poate face parte dintr-o dragoste curată şi frumoasă...Cel puţin eu aşa cred.

M-am întrebat de multe ori, oare ce se va întîmpla când sărutul acesta va fi ceva normal pentru noi? E posibil să ne apropie mai mult? Va hotărî el ceva?

Desigur nici nu prea ştiu a săruta o fată....poate că te sărutam mai demult...dar îmi era frică să nu fac ceva în plus să rămân jenat. Dar nu s-a întîmplat asta. Totul vine de la sine atunci când iubeşti cu adevărat...Totul a venit de la sine cu toate că eşti prima fată pe care am sărutat-o...

Orice nu aş zice a fost minunat...Nici nu bănuiam că ai buzele atât de moi şi dulci...Eşti o dulceaţă ! Ochii ştiam că sunt cei mai frumoşi din lume( de ei mai înâi m-am îndrăgostit), iar părul e cel mai gâdilitor...dar că ai asemenea buze de miere  - nici nu bănuiam!

M-am dus acasă beat de fericire şi zâmbeam când îmi aminteam de acel sărut nevinovat. Primul sărut !

................ - te iubesc !!!