Gala laureaţiilor Premiilor Naţionale GALEX 2013
O dedicaţie muzicală pentru toţi licuricii cărţilor: bibliotecarii!
http://vplay.ro/watch/wwj8n35p/
Căt adevăr este despre profesia noastră în aceste versuri:
Să arzi chiar ca un pai,
Ce astai viaţă
Vai ce ăstai trai...
Atît de repede se scurge timpul...Parcă mai ieri eram student, veneam să mă
pregătesc de examene la Biblioteca
Naţională.Căutam
Este o vorbă la moldoveni. „Ce
ţii dat de la Dumnezeu ,
neapărat se va împlini”. Şi cîteodată Dumnezeu ne dă ocazia să trecem pe lîngă
viitorul nostru, să-l vedem, săl admirăm...Mergem pe alături fără să ne dăm
seama că acesta este viitorul nostru, înţelegem că aceasta a fost soarta noastră
peste ani de zile...
Am avut şi eu ocazia să trec pe
lîngă viitorul meu cu mulţi ani în urmă... Îmi place cum scrie Ion Creangă,
îndeosebi „Amintirile din copilărie”. Am şi eu nişte amintiri din copilărie, cînd de fapt am trecut pe lîngă viitorul meu...şi deoarece nu vreau să-l copii
pe Creangă, şi totodată din motivul că am trecut pe lîngă viitorul meu în acele
amintiri le voi numi...hmmm...
Amintiri din...viitor
Eram cam la vîrsta de 13-14 ani,
cînd noi băieţii începem să ne socotim bărbaţi, dar mintea încă ne zboară cine
ştie pe unde...Cum spunea Eminescu:”...fiind băiet păduri cutreeram...” Deci,
fiind băiet, băteam mingea cu băieţii din mahala pe o toloacă. Cădeam pe
jos,eram plini de colb, rupţi, obosiţi...Cînd deodată a apărut o fată....aşa
cam de seama noastră...Era frumoasă, graţioasă,îmbrăcată frumos...Dă,...mă
rog,...fetele mai repede prind la minte şi de mici au grija exteriorului lor şi
mai de zece ori pe zi vorbesc cu oglinda: „Oglindă,oglinjoară spune-mi cine e
cea mai rumenă şi frumoasă?”. În fine, cum a apărut ea aşa graţioasă - am
înlemnit...mi-a plăcut...Am întrebat repede de băieţi cine este,a cui este...Mi
s-a pus rapid informaţia la cunoştinţă. Am vrut să mă apropii...mi-a plăcut. Am
făcut un pas dar m-am oprit...Am renunţat...zic nu e de mine, mai bine zis eu
nu sunt de ea...ca să nu să se primească ca la Creangă ”...măi Ioane î-ţi
plac fetele?Da... Dar tu lor? Şi ele mie...” În orice caz nu aveam nici o
şansă: ea atît de chitită şi graţioasă şi eu atît de colbăit şi zdrenţuros după
o zi de primăvară plină de „zghihot”...Aşa că am bătut mingea mai departe...
Tot în primăvara ceea, la ziua mea
de naştere, după ce am petrecut colegii de clasă şi prietenii, m-am
repezit în casă să văd cam ce cadouri am cîştigat. Şi pe atunci era obiceiul
ăsta sănătos de a dărui la zilele de naştere cărţi cu o urare de bine scrisă pe
copertă...Acuma din păcate nu este la modă acest obicei...sau poate noi nu
suntem la modă...În fine...m-am pricopsit atunci cu vre-o 20 de cărţi bune şi
nu prea bune pentru vîrsta mea: „Comoara din insulă” de Stevenson, „Robinzon
Crusoe” de Dufoe, „Aventurile bravului soldat Şvejk” de Hasek - aventuri pe care
probabil numai ungurii se amuză, că eu nu prea îl înţelegeam pe soldatul Şvejk.
Cărţi mai serioase cum ar fi „Contele de Monte Cristo” de Al.Dumas, una din
cele mai îndrăgite de mine...Şi desigur cartea adolescenţei mele”Galopul cailor
de lut” de V.Dumbrăveanu...Cineva mi-a dăruit chear şi „Faust” de Goethe...şi
încă în limba rusă, dă, mă rog,...am citito şi aşa, dar filosofia lui
Mefistofel în limba rusă era prea coplicată pentru crebelul meu de la acea
vîrstă...
În sfîrşit...părinţii mi-au dăruit o etajeră, am mai scotocit prin casă
adunînd şi celelalte cărţi pe care le mai aveam împrăştiate şi mi-am făcut o
minibibliotecă a mea personală...Şi cît de mîndru eram...o demonstram la toţi
prietenii ce veneau la mine. Aveam acolo în jur de 50 de cărţi, şi le aranjam în
fiecare zi: veneam fuga de la şcoală şi drept la biblioteca mea: ba le aranjam
după culori, ba după grosime, ba după înălţime...pînă cînd am ajuns şi la
bibliotecara şcolii să întreb după ce criterii se aranjează cărţile pe
raft...Doamna de la bibliotecă mi-a explicat aşa simplu că după domenii, după
conţinut şi mia dat un sfat să-mi aranjez cărţile pe etajeră după autor,
doarece a mele erau mai toate artistice. Zis şi făcut: ajung acasă şi le
aranjezi după alfabet...ca pînă la urmă tot să le aranjez după culori: aşa mi
se părea mai frumoasă etajera mea!
Întîmplător sau nu, în periada cînd eu eram preocupat de mica mea
bibliotecă, la o lecţie de limbă română, profesoara ne dă o însărcinare: ca
timp de 15 minute să scriem un eseu în care noi să relatăm o zi din activitatea
noastră imaginară într-o viitoare profesie. Şi deoarece întotdeauna mi-a plăcut
să fiu mai extravagant, să fac ceea ce altora nici prin cap nu le trece, am
hotărît să aleg aşa o profesie despre care să fiu sigur că nimeni nu va scrie.
Ştiu că mai toţi băieţii vor scrie despre poliţişti, şoferi,medici, cosmonauţi...eu
trebuia să scriu în aşa fel ca să şochez numai prin alegerea mea...conţinutul
să vină din urmă. Dar despre ce profesie să scriu? Şi deoarece eram preocupat cu
întrebările mele pe la bibliotecă, am hotărît să scriu despre profesia de bibliotecar...De
ce nu? Sunt sigur că nimeni nu va scri despre ea...şi apoi nu prea am văzut
bărbaţi bibliotecari. Zis şi făcut! Am pus fantezia în mişcare şi am început să
scriu despre o viitoare zi din munca mea de bibliotecar: cum aranjez cărţile pe
raft, cum vin cititorii eu cunosc unde şi ce carte se află pe raft, îi
deservesc rapid, cunosc despre ce merge vorba în acea carte etc. Şi la un
moment dat, intrasem prea tare în rol deja, m-am oprit de scris...am pus
stiloul în gură şi am zis: Breeee, da ştii că mi-ar plăcea să lucrez la
bibliotecă...să am grijă de mii şi mii de cărţi, să văd o mulţime de oameni pe
zi! Peste cîteva secunde am refuzat să mă mai gîndesc la asta...Zic: Nu e de
mine!Mai bine zis eu nu sunt de un aşa lucru: toată ziua să stau în patru pereţi,
să aştept vizitatori, să tot aşez cărţi pe raft(la atît pe atunci se limita
viziunea mea asupra profesiei de bibliotecar) Zic- nu! Mie îmi plac aventurile,
dinamismul, mişcarea, spaţiul! Mi-am terminat eseul, am luat nota cuvenită şi
am uitat de călătoria mea în viitor...
Iată că s-au scurs anii....am uitat cu desăvărşire acea fată frumoasă şi
graţioasă de care mi-a fost oarcum să mă apropii atunci demult , în trecut....
Dar Dumnezeu a făcut în aşa fel ca să trăiesc ceea ce mi-a fost dat: acelei fete
graţioase care mi-a plăcut atunci atît de mult, şi la care am refuzat în acea
zi îndepărtată, îi spun mai bine de un deceniu- SOŢIA MEA, ea la rîndul ei mă
numeşte SOŢUL MEU...Ne iubim...Avem copii frumoşi şi în pofida tuturor
provocărilor şi greutăţilor încercăm să avem o familie unită...Vorba
moldoveanului: Ne împăcăm de minune – ne certăm dar nu ne aude nimeni...Glumesc,
desigur...
Iată că s-au scurs anii... am uitat cu desăvărşire de acea zi în calitate
de bibliotecar relatată de mine în eseu,
am mers cu totul la altă facultate, am avut cu totul alte vise, am activat cu
totul în alte domenii, am avut multe profesii: una mai frumoasă ca alta şi alta
ma urîtă ca cealaltă....Dar Dumnezeu a făcut ca să trăiesc acea zi despre care
am scris în eseu nu o dată ci de acum de cinci ani o trăiesc în fiecare zi...Am
adus doza mea de aventură, doza mea de dinamism în acesată profesie pe care
îtr-adevăr e bine să visezi la ea!
„Ce ţii dat de la
Dumnezeu , neapărat vei trăi”
Profesia de bibliotecar este dată de la Dumnezeu.. .nu oarecare
poate să lucreze în acest domeniu...Este un dar da la Dumnezeu.. .este un har
de la Dumnezeu !
Privesc acum trofeul primit de
Ziua Bibliotecarului şi...nu ştiu ce să spun...De fapt ştiu ce să zic: Zic că
nu iau acest premiu ca pe um merit al meu deosebit...nu am făcut eu cine ştie
ce ieşit din comun...ia, am avut şi eu cîteva sclipiri la care am atras
atenţia...mai bine zis cîteva scăpărări, am luminat şi eu un pic...Iau acest
trofeu ca pe un semn de susţinere, ca pe un semn de încurajare din partea unei
generaţii întregi de bibliotecari, oameni care tot timpul sclipesc, tot timpul
scapără şi...aidoma lui Scăpărici din Maria-Mirabela, cu preţul propriilor
ghetuţe, cu preţul propriei vieţi scapără şi ard luminînd minţile a mii şi mii
de oameni...
Mă închin în faţa voastră cei care sunteţi licuricii cărţilor!
Mă închin în faţa voastră celora ce va fost dat de la Dumnezeu să fiţi
bibliotecari!
Mă închin în faţa voastră celora ce au harul de la Dumnezeu, har ce se
numeşte BIBLIOTECAR!!!
