пятница, 20 марта 2015 г.

MENȚIUNE ISTORICĂ DESPRE HOTARELE IZBIȘTEI


In  anul  1625 de 16 mai , Domnitorul Moldovei  Radul Voevod  trimite  ,,cinstită carte a mării sale scriind la noi să mergem la otcina satul Mașcăuți țenutul Orheiului a le hotără și în mijloc între dănșii să le despărțim precum le va scri uricul ce-l  au, iară pe unde n-a scri să socotim în oameni,,.   Logofătul  Leon Donici a mers  și a ,,adunat acolo oameni buni si bătrâni si tineri știutori de ocină și de moșie,, după ce se iscase neînțelegeri   intre  trei grupri și anume:  Gavril și Ioan, strănepoții  lui Neculai Golăi , Miron și Isache, strănepoții pârcălabului Albu și Andrei și Eftimii, strănepotii lui Mașcul.
Din partea Izbiștei,  la această judecată sănt prezenti   ,, Iordache Măriuță din Izbește *, și Tănase a lui Ioan  Rotar tot de acolo, și Năstasa bătrânul tot de acolo,,.
 Cu referință la hotarele moșiei satului Izbiște în documentul scris de către logofătul Donici se spune: ,,  de acole la deal și în marginea codrului iară piatră hotar tor cu Pocrășănii, de acolo la vale peste șleahu mare și la vale spre Șabana piste Vale Izvoarelor și  în muchie dinspre sfințit am găsât peatră hotar tot cu Pocrășănii, de acolo la vale cam supt miazăzi și să coboară în Șăbana, la matca Șăbana am găsât peatră hotar de otcina Izbiștea,  de acole în sus Șăbana am mers până la gura Brușăuca, și de acole supt amiază zi pân la Podul lui Aftenie, am găsât peatră de hotar de otcina Izbiștea, și de acolo tot la deal spre sfânțit pe marginea  pădurii Cotelnicilor la Drumul Zăvoaielor,, Această descriere o gasim in zapisul ,, Mărturie  hotarnică a satului Mascăuti – Ținutul Orhei de la  7 august 1617.
Acest document mărturisește clar faptul că Șăbana era hotarul Izbiștei si Mășcăuților dinspre nord-est.  Izbiștea hotărnicea dinspre miaza-zi cu Pocrășanii - localitate menționată de multe ori in documente istorice, dispărurtă ulterior ca și localitatea Cotelnicii probabil situată la miază-noapte de Podul lui Aftenie.
Constatăm cu satisfacție că toponimele vechi  Podul lui Aftenie si Șăbana s-au pastrat pînă în prezent.
Alte documente istorice, denotă crâncene disensiuni intre proprietarri vechi și venetici, care au avut loc prin vecinătățile noastre. Două documente datate în  25 iulie 1661 si 16 mai 1662 descriu mărturii hotarnice a moșiei satului Ohrincea  unde găsim printre martorii  prezenți,, Chirilă din Izbiști, si Ionașcul Fodereșcel, si Vasile Jidan și Ion de acolo,,
Absența unor documente similare cu referință la hotarele Izbiștei în arhivele vremii, denotă faptul că din vremuri îndepartate, hotarurile moșiei erau  păstrate cu sfințenie de catre căpeteniile satului nostru.
*Iordache  Măriuță este pomenit și în alte documente din veacul XVII fiind vornicul satului Izbiște.

 Literatură: L.T. Boga , 1938 Chișinău  ,, Documente basarabene.
                            XX  Mărturii  hotarnice  în  perioada 1602-1814.


         21  decembrie 2013                                     E.Gherciu

понедельник, 16 марта 2015 г.

PREOT MARTIR DIN SATUL IZBISTE

Lista pămîntenilor noștri care au fost persecutați  de regimul totalitar  sovietic, și așa impunătoare,  se completează cu  un nou dosar. O istorie înfiorătoare  a condamnării la pedeapsa capitală pe motive confesionale a unui inocent slujitor al bisericii care a fost oficial inculpat de agitație contrarevoluționară.


GHEORGHE BABCENCO (1898, Izbiște, județul Orhei – 1938, Butovo, regiunea Moscova, Rusia), preot român martirizat în Rusia. A fost etnic român. A fost unul din cei 11 copii ai preotului Grigore Babcenco din Izbiște, Orhei, și frate drept al părintelui Boris Răduleanu (Babcenco). A absolvit Seminarul Teologic. A fost preot paroh al bisericii Întâmpinarea Domnului din satul Tioploe, raionul Voskresensk, regiunea Reazan, Rusia. A fost arestat la 29 decembrie 1937, judecat sumar de către troica NKVD, acuzat de ”agitație contrarevoluționară” (articolul 58-10 al Codului penal al RSSFR) și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. A fost executat la 17 februarie 1938 pe poligonul Butovski de lângă orășelul Butovo, regiunea Moscova, loc în care a și fost înhumat. A fost reabilitat de către Procuratura regiunii Moscova la 21 iulie 1989.  Sursa: Blog A. Cubreacov;
Comunitatea  intelectuală , clerul si enoriașii  din s. Izbiste  urmeaza a fi sensibilizați pentru a solicita   oficialităților  religioase  a  Mitropoliei Moldovei  recunoașterea acestului Preot  Martir  ca Sfănt.

 Dr. Eduard Gherciu                                   2 martie 2015

понедельник, 23 февраля 2015 г.

Primul sărut...

Veşnicia vine împreună cu sărutul.
În anii mei adolescenţi mai aveam obicei ca noi, tinerii frumoşi de atunci, să avem câte un carneţel unde ne însemnam impresiile vieţii noastre tinere şi zbuciumate... vieţii noaste frumoase, sentimentele, prima dragoste, prima întâlnire, primele dezamăgiri şi desigur.... primul sărut. Deoarece azi este sărbătoarea tinereţii, sărbătoarea săruturilor – Dragobetele – am căutat şi eu acel carnet cu acele impresii de....acum aproape două decenii.  Două decenii ? Nici nu-mi vine să cred...parcă mai ieri s-a întâmplat... Mai simt încă pe buze căldura primului sărut, acel sărut care a hotărât totul, acel sărut pe care îl am to timpul lângă mine şi totuşi nu e ca primul.... Citiţi, cugetaţi despre valoarea sărutului adevărat... Citiţi, până la voi încă nimeni nu lea citit, două decenii a stat ascuns acest prim sărut...
16 august 19...
Primul sărut....
     S-a terminat şi copilăria noastră...Oferindu-mi acest sărut, nici nu te-ai gândit că aici ia sfârşit naivitatea noastră, copilăria, adolescenţa sau pur şi simplu este un moment de cotitură în viaţa noastră...în viaţa ta, în viaţa mea. Întotdeauna am fost foarte atent la  la orice cuvânt, la orice gest, mai ales când a fost vorba de tine. În general mă strădui să fiu cât mai serios, iar cu tine precis nu eram eu, nu eram în apele mele. Cînd veneam la tine zburam...cînd ajungeam deja mă tupilam.
Şi totuşi mia fost frică mult de acest sărut...M-am ferit cât am putut de el...dar nu am rezistat. L-am ţinut în mânecă ca pe un as de rezervă, l-am ascuns cât am putut... Dar cât poţi răbda când eşti tânăr şi îndrăgostit?
Desigur nu regret deloc că te-am sărutat în seara asta, dar... Dragostea e aşa un lucru care tot timpul cere ceva nou şi nou: de la început te mulţumeşti cu o privire, apoi cu un cuvânt, apoi cu o străngere de mână, apoi cu o îmbrăţişare şi la urmă este sărutul....Mai departe nu mai este nimic ce poate face parte dintr-o dragoste curată şi frumoasă...Cel puţin eu aşa cred.
M-am întrebat de multe ori, oare ce se va întîmpla când sărutul acesta va fi ceva normal pentru noi? E posibil să ne apropie mai mult? Va hotărî el ceva?
Desigur nici nu prea ştiu a săruta o fată....poate că te sărutam mai demult...dar îmi era frică să nu fac ceva în plus să rămân jenat. Dar nu s-a întîmplat asta. Totul vine de la sine atunci când iubeşti cu adevărat...Totul a venit de la sine cu toate că eşti prima fată pe care am sărutat-o...
Orice nu aş zice a fost minunat...Nici nu bănuiam că ai buzele atât de moi şi dulci...Eşti o dulceaţă ! Ochii ştiam că sunt cei mai frumoşi din lume( de ei mai înâi m-am îndrăgostit), iar părul e cel mai gâdilitor...dar că ai asemenea buze de miere  - nici nu bănuiam!
M-am dus acasă beat de fericire şi zâmbeam când îmi aminteam de acel sărut nevinovat. Primul sărut !

................ - te iubesc !!!

пятница, 13 февраля 2015 г.

Veşnicia temei...dragoste.

Să zică cineva că nu a scris nimic despre dragoste, înseamnă că nu a iubit cu adevărat...
Să zică cineva că nu a iubit niciodată, înseamnă că nu a trăit cu adevărat...
Şi nu ştiu de căte ori este în stare omul să iubească în viaţă, dar o ultimă dragoste are precis. De ce o ultimă? Păi...cît poate să te mai doară?
Am scris şi eu câteva rânduri...câteva rînduri dedicate Ei... cunoscutei şi necunoscutei, apropiatei şi îndepărtatei, reală şi aevea. Dedicate Ei – ultimei dragoste, care niciodată nu ştii de unde vine şi când pleacă...căci...

Tu, deci, veşnică vei fi.
Des mă întreb, ca El, sub tei
De nu aflam de existenţa Ei,
Cum mai puteam un verb să mai rostesc
Un verb ce sună...te iubesc.

Şi mai tot timpul mă-ndoiesc
De poate nu am cunoscut pe Ea,
Mereu un substantiv repet cu un fior
Şi dulce,dulce el se cheamă...dor.

Şi când trăsnit eu mă opresc,
Cum de-am trecut pe lângă Ea?
Un adjectiv se rupe din poveşti:
Frumoasă tu,... frumoasă eşti.

Păcat să zic că nu-i frumos
Hrănindu-mi visul luminos,
Tot un pronume fură gândul:
La ea, la ea...mă duce dânsul.

Şi chiar de uit să mă trezesc
Şi mintea-n vis o prăbuşesc,
Totuna stă pe buze un compliment:
Ce nume Sfânt, tu Înger porţi.

Şi nimănui nimic nu dovedesc
Atunci când visul răscolesc:
Că nu ai fost, că nu mai eşti...
Că nu vei fi...

Şi tot repet ca un nebun:
Că ce e veşnic nu e dat ca să iubim,
Exemplu-mi sunt atâtea stele
Ce strălucesc departe ele.

Căci ce e veşnic, e mereu departe
Şi  tu, deci, veşnică vei fi!



"Dragostea pe care o port poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe timpurile care mi-au furat copilăria. Ea este, într-un fel, dorinţa de a mă juca" Grigore Vieru


Poetul cu suflet de copil...
Acesta a fost genericul serbării a 80 de ani de la naştere a marelui poet naţional Grigore Vieru, organizată în colaborare cu Grădiniţa "Andrieş" s. Izbişte. Copiiicu toate că sunt mici au demonstrat că nu le este străină biografia poetului. La rîndul meu, am povestit preşcolarilor despre copilăria poetului, petrecută în satul natal - Pererîta, chiar cu cuvintele lui Grigore Vieru:

"Am avut o copilărie grea. intram în apele Prutului nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici - singura cărniţă a mea în anii foametei de după război. în copacii pădurii urcam nu pentru a mă legăna în vârful lor, ci ca să rup crengi pentru foc. aveam şi o săniuţă, dar ea mai mult lucra decât zbura la săniuş: căra lemne. Tare chinuită era şi mama: ziua lucra din greu la câmp, iar noaptea, până în zori, şedea la maşina de cusut. Se bucura însă că are ajutor. Eram singurul ei ajutor la treburi mai bărbăteşti. Ea mă iubea mult pentru hărnicia mea. Cred că aveam vreo 10 anişori când mi-a cusut primul costumaş de lână. Bucuria mea nu avea margini - eram în rând cu toţi copiii satului.
Dragostea pe care o port poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe timpurile care mi-au furat copilăria. ea este, într-un fel, de a mă juca"

Poeziile sale au fost azi mai vii ca niciodată. Au prins viaţă toate gâzele, toate vietăţile despre care poetul lea scris în versuri copiilor. Şi desigur nu au lipsit nici poeziile despre mamă, despre  tată, frate, soră, carte... am organizat chiar şi un mic joc: Ghiceşte imaginea pentru poezia dată.
După ce am tot recitat poezii a venit rândul şi dansurilor...Am dansat celebrele melodii ale lui Eugen Doga pe versurile lui Grigore Vieru din filmul „Maria-Mirabela”
Azi am fost aşa cum ia plăcut să fie şi poetului Grigore Vieru... matur cu suflet de copi
 

 

 

 

 

четверг, 15 января 2015 г.

Mihai Eminescu în rolul de ....povestitor?!


Cu toate că despre Mihai Eminescu nu putem spune că este poetul copiilor, totuşi despre creaţia şi rolul său în e bine să le vorbim copiilor chiar de la grădiniţă. Cu toate că Eminescu nu are multe poezii anume pentru vîrsta deceluşilor, totuşi armonia versurilor sale sunt înţelese oricărei vârste...oricât  „de fragede şi dulci”nu ar fi acea vârstă.
În colaborare cu educatoarea grupei mari”Lăstăraşii”, Rusu Anisia, am încercat azi, la aniversarea a 165 de ani de la naşterea lui Eminescu, să aducem creaţia poetului cît mai aproape de imaginaţia lor, să transmitem din dragostea lui faţă de natură, neam, limbă. Copiii s-au descurcat de minune cu creaţia poetului: au fost recitate aşa poezii ca „Ce te legeni...”;”O rămâi”; „Somnoroase păsărele”; „Seara pe deal”; „Pe lângă plopii fără soţ” şi desigur nu a lipsit un fragment din capodopera marelui poet –„Luceafărul”. Demnitatea naţională am simţito atunci cînd s-au întîlnit Baiazid şi Mircea cel Bătrân(o mică scenetă pe roluri dintr-un fragment din „Scrisoarea a III”) .Toţi băieţeii după această scenetă doresc să fie domnitori de ţară să apere verbal şi în luptă ţara de duşmani.
Eu în schimb am tras cu ochiul la tinerele talente şi pe viitor , la concursurile declamatorilor, am găsit deja o mică stea - Mirela Dănuţă(4ani), care a recitat"ce te legeni..."  

Am venit la copii cu o mică prezentare despre copilăria lui de la Ipoteşti, familia sa, opera. Dar cel mai important l-am adus pe Eminescu în faţa copiilor în rol de ...povestitor, doar el are scrise şi poveşti: „Făt Frumos din lacrimă”,”Frumoasa lumii”,Borta vântului”, „Călin nebunul”,  „Finul lui Dumnezeu”, „Vasile finul lui Dumnezeu”.


Eeeee... şi iată aici am fost mai aproape de copii. Au acsultat cu mare atenţie o poveste scrisă de Mihai Eminescu, însoţită de o prezentare Power Point cu personajele şi acţiunile lor, astfel  încât copiii să audă şi totodată să vadă despre cine este vorba, ce sepetrece....Sau amuzat pe seama eroilor şi isprăvilor lor. În final toţi declamatorii: Baiazid şi Mircea, autorul, păsărica somnoroasă,codrul, luceafărul...au primit diplome de participare. Şi în final, sub muzica compozitorilor şi interpreţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, cu mânuţele în sus fluturând din diplome, copiii au adus omagiu marelui poet – Luceafărul poeziei româneşti.






P.S. Am primit deja invitaţia din partea conducerii grădiniţei „Andrieş”,de aparticipa şi la omagierea lui Grigore Vieru. Desigur am acceptat...păi cum altfel?!



среда, 14 января 2015 г.

De la biserică după slujbă - direct la bibliotecă!Sau cum au fost donate Viețile Sfinților la bibliotecă!

Viețile Sfinților în 12 volume, donate de părintele Victor Gangan.

Din cînd în cînd scriu cîte un articol despre activitățile culturale desfășurate la bibliotecă. Din cînd în cînd mai scriu din gânduri, impresii ,evenimente.... Azi voi scrie despre oameni...despre oameni deosebiți.
De multe ori în activitatea de zi cu zi, în rutina zilelor, în multitudinea problemelor,  ispitelor, nreușitelor ce mă înconjoară, îmi vine să las mîinile în jos, să las totul să meargă de la sine, să nu-mi mai pese de nimic să nu mai lupt pentru  nimic....Mai în scurt entuziasmul  lipsește, voința este la pământ. Și poate demult eram cu moralul deprimat complet dacă nu era acest Om...Poate că demult nu mă mai luptam nici cu mine, nu credeam nici în mine dacă nu era El – parohul bisericii Sf.Dumitru din Izbiște, preotul Victor Gangan.

El...Omul, care întotdeauna ascultându-l, găsești răspunsul la întrebarea care te frămîntă. Omul cu care o discuție simplă este ca o spovedanie...Omul care în afară de idei extraordinare, mai are și o voință, o inițiativă față de care orice lucru început este împlinit, desâvîrșit și binecuvântat totodată. Și în sfârșit Omul care deși nu este originar din Izbiște, iubește acest sat ca pe baștină a sa...deși nu este născut în Izbiște, este un izbiștean cu sufletul și gândul...Omul care și-a găsit aici, în Izbiște bunici, mamă și tată, și frați și surori.

Am avut la început de an oaspeți de la televiziune, făcînd un reprtaj despre bibliotecă și activitatea mea, despre meritele și succesele obținute. Reporterul în cadrul reportajului a sugerat că sunt un lider cultural al comunității...Eeeee pe naiba! Eu nuștiu ce fel de lider eram eu dacă nu ar fi fost părintele Victor. În cele mai grele momente a intuit ce se întîmplă și mi-a dat sfatul necesar, m-a susținut cînd a simțit că e nevoie. Și în final multe din activitățile mele sunt bazate pe ideile unui adevărat lider cultural al localității – părintele Victor. Iată și azi 14 ianuarie 2015, după slujba de Sf. Vasile pe stil vechi, părintele Victor a luat o parte din enoriașii prezenți la biserică și a venit la bibliotecă. Nu a venit cu mâna goală – adus o donație de carte religioasă la bibliotecă: Viețile Sfinților în 12 volume(în valoare de  1500 lei MD) . Ceva mai devreme , la Crăciun a donat cărți pentru copii cu Naștera Domnului. Vă dați seama ce promovare a bibliotecii și lecturii a făcut părintele Victor azi? Vă dați seama cîtă lume va veni la bibliotecă după această vizită? Vă dați seama că biblioteca va deveni un lăcaș divin datorită literaturii donate și inițiativei părintelui?
     Evenimentul de azi consider că promite un început de an foarte rodnic. Din nou biblioteca a părut mică și neîncăpătoare. Părintele Victor a făcut prezentarea volumelor donate, a subliniat importanța lecturii pentru suflet. Eu la rândul meu  am menționat pentru public că compartimentul  din CZU: 2 Religie și teologie este totalmente completat anual de către părintele Victor.












De fapt nu este prima vizită și unica donație de carte făcute de părinte la bibliotecă. Cu cinci ani în urmă cînd am preluat funcția de bibliotecar, cînd fondul de carte nu era chiar la nivel, cînd eram derutat de situația bibliotecii, statutul profesiei în societate etc...primul care mia călcat pragul bibliotecii a fost părintele Victor. Nu a venit nici atunci cu mâna goală: a adus o donaţie destul de impunătoare de carte creștinească despre viețile călugărilor, istoria mitropoliei, evanghelia,biblia pentru copii, biblii pentru maturi, evanghelii pentru copii, almanahurile mănăstiri basarabene și multe alte cărți. Și desigur nu a lipsit atunci și cuvintele încurajatoare,binecuvântarea care m-au făcut să merg înainte. O mare parte din succesele mele le datorez puterii lui de convingere și sufletului curat. În colaborare cu biserica am ajuns la cea de a V-a ediție a concursului desfășurat în bibliotecă "Sărbătorile pascale în suflet de copil."

Biblioteca nu este unica instituție de care părintele Victor este legat sufletește și contribuie la dezvoltarea ei. De cînd este paroh la biserica din sat( paremise că sunt vreo 10 ani) s-a ocupat serios de localul bisericii: reparația capitală, schimbarea porților, săparea unei fântâni în ograda bisericii sunt unele din puținele acțiuni de care s-a ocupat părintele. La fel s-a zbătut pentru un gard nou la cimitirul vechi al satului(cu susținera primăriei), construcția unei storojci  în cimitirul nou. Și ultimul proiect al său de suflet este deschiderea unui muzeu al localității(lucrările sunt aproape finisate).

Pot spune că este un adevărat lider cultural al comunității. Din inițiativa lui a luat naștere Festivalul Scrânciobul Pascal – sărbătoare foarte reușită la Izbiște.Din inițiativa lui au fost hrăniți luni în șir cu un prânz decent bătrânii singuratici din localitate, din inițiativa lui a fost făcută milostenie cu deținuții din penitenciarul de la Brănești,din inițiativa lui a fost făcută milostenie cu bătrânii dintr-un azil din Chișinău, din inițiativa lui toți copiii primesc cadouri în cadrul slujbei divine de la Nașterea Domnului,Crăciun.
A pus umărul și la propriu și la figurat atunci când   
s-au renovat izvoarele din localitate. Sprijină și promovează direct corul de maturi din biserică și desigur îngerașii noștri – copiii din corul „Îngerașii”. Este prezent la toate activitățile fie culturale, fie de dezvoltare a localității.
Cred că d-l Victor Gangan demult este neoficial deținătorul  titlului de Cetățean De Onoare a acestui sat. Mulți  Ani îi urez d-lui Victor Gangan și sper în continuare la o colaborare cît  mai strânsă și ce este mai important – atunci când vom lăsa mâinile în jos, atunci când vom cădea într-un genunchi...sfatul și umărul dumneavoastră să fie în preajmă.
Și am fermă convingere în succesul colaborării bibliotecii și bisericii: două instituții ce stau la baza culturii,credinței și sănătății spirituale a acestui popor:
Două Ultime Redute!!!