Biblioteca Publică Izbiște așteaptă copiii și maturii de Ziua Copiiilor

Festivalul „Scrânciobul Pascal” ed. II-a, 12 aprilie 2015,Izbiște

 

Iată că am mai văzut încă odată izbiștenii toți grămăjoară, uniți ca pe vremuri....Frumoasă serbare s-a primit. Unde mai pui că acest festival este ceva original și totodată unical pentru Republica Moldova. Deja prinde contur și încet, încet îl vom transforma într-unul național.

Cuvînt de salut către săteni,oaspeți au avut parohul bisericii Sf.Dumitru din Izbiște, părintele Victor Gangan, care a și compus deja „Balada scrânciobului”.Amintim că lui âi aparține ideea acestui festival frumos.

 Primarul de Izbiște,d-l Plămădeală Ion a urat bun venit oaspeților și a subliniat că numai împreună putem face lucruri frumoase. Dintre oaspeți au fost prezenți: Colectivul Folcloric „Băștinații” din Hârtopul Mare, care nea impresionat cu o scenetă despre obiceiurile din ziua de Paști, ne-au cântat cîntece. Din s.Cruglic a fost prezent d-l Nicolae Ciobanu, parohul bisericii Sf.Mihail, care a urat sătenilor sărbători fericite și succese în dezvoltarea festivalului.Tot din Cruglic nea bucurat auzul colectovul folcloric„Mugurașii”.Au mai fost prezent și un trio divin, compus din preoți, care ne-au încîntat auzul cu niște cîntece bisericeși.Din Izbiște au mai evoluat colectivul Asociației de Bătrîni din Izbiște, conducător Țîbernîi Liuba; corul Mare Bisericesc, biserica Sf.Dumitru conducător Arseni Galina; Grădinița „Andrieș” cu un recital de poezie; Gimnaziul Izbiște cu corul„Îngerașii” și trupele de dans conduse de horeograful Xenia Cibotari; Poetul local Nichita Loghin, cu poeziile sale despre sat.

Au fost și concursuri: „Coșul Pascal” și „Sărbătorile Pascale în suflet de copil”(concursul desenelor). Toți participanții la concurs s-au ales cu premii din partea Bibliotecii Publice Izbiște și Biserica Sf.Dumitru.În rest multă voie bună, muzică și o sărbătoare pe cinste!În final, ne-am înțeles cu toții ca să ne întîlnim la anul, cu un o ediție a festivalului și mai grandioasă.

Sărbătoarea a fost organizată de Biserica Sf.Dumitru Izbiște în colaborare cu Primăria Izbiște și Bibliotec PUblică Izbiște. Sponsori:Biserica Sf.Dumitru și Primăria Izbiște

.

Toate gândurile duc la....Simpozion.

”Anul bibliologic 2014-anul relansării și afirmării bibliotecii publice ca centru comunitar”- este genericul Simpozionului Științific Anul Bibliologic 2014, ediția a XXIV-a, simpozion organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova cu suportul Programului Novateca și a Ministerului Culturii,

       Simpozion, după părerea mea bine organizat, am participat cu plăcere....și cu emoții, doar Biblioteca Publică Izbiște a avut o prezentare în cadrul Concursului Republican de Cercetare și Dezvoltare. Am prezentat un proiect de dezvoltare și colaborare dintre bibliotecă și comunitate. ”Toate drumurile duc la bibliotecă”... De ce ”toate drumurile duc la bibliotecă”?Expresia dată am preluat-o din istoria Imperiului Roman, cînd în perioada sa de glorie, toate cele 29 de căi publice duceau într-un punct final: la Roma. De ce nu ar fi acuma o perioadă de glorie pentru biblioteci? Despre acest lucru ne dovedesc susținătorii bibliotecilor care au fost prezenți la eveniment:  reprezentanții programului NOVATECA și Min. Culturii. Și că acest scop poate fi atins prin mai multe căi, inclusive prin serviciul care l-am prezentat azi.

Desigur că nu prea a avut un aspect științific prezentarea mea, poate că a fost bazată mult pe sentimente, dar o să fiți de acord cu mine că în profesia noastră nu ai cum să supraviețuiești fără entuziasm și...umor, mă refer aici la partea materială.

Dar sper că mesajul final a fost înțeles, iar  expresia ”Îmi iubesc satul fiindcă acolo era  o bibliotecă” să nu fie numai Made in Izbiște.

Nu sunt pentru prima dată la asfel de întruniri ale bibliotecarilor,simpozioane, conferințe...dar socot că azi mi-am primit botezul. În ce mod? Nu că am vorbit în fața tutror colegilor...nu ...deloc, am spus și eu câteva cuvinte. Am primit botezul fiindcă azi cu adevărat am intrat în rândul bibliotecarilor. Până acuma chiar de participam la astfel de întrunuri, eram foarte rezervat: adică am venit, am ascultat, am plecat. Și mă uitam la colegele mele, așa pur și simplu ca la niște colege: niște doamne nobile,cu o mare experiență de lucru și atât: fără emoții, fără salutări, desigur în afară de cele colegiale. Dar astăzi a fost deosebit...am întâlnit colege pe care am mers pur și simplu și le-am cuprins....ca pe mama mea, sau ca pe o soră și le-am spus că țin cont de sfaturile lor și le apreciez mult. Nici eu nu m-am așteptat la așa gesturi: înseamnă că am devenit abia acum un om de-al bibliotecii. Da - biblioteca face minuni.

În rest ce am luat nou? Multe am înțeles, multe nu am înțeles. Am fost atent și mai puțin atent...(bine că nu s-a găsit nici un profesor să mă întrebe capitala Moldovei). La final am văzut totuși că ideea ca bibliotecile nu ar trebui să  evadeze exagerat din rama cea de bibliotecă tradițională și chiar dacă o facem să nu pierdem legătura dintre bibliotecă, informație și utilizator...desigur și cartea la loc de cinste. Eu, cât de straniu nu o să vă pară, la fel sunt adeptul unei biblioteci tradiționale și mă strădui în toate activitățile mele să nu pierd contactul cu informația, cu utilizatorul, cu realitatea noțiunii de bibliotecă  la urma urmei, în goana după servici și noi inovații. Sper că armonia am păstrat-o și în cazul proiectului de promovare a localității și în activitatea mea cu clubul de fotocorespondenți amatori. Totuși: ”Bibliotecarul trebuie să facă multe dar nu orice”Vera Osoianu.

MENȚIUNE ISTORICĂ DESPRE HOTARELE IZBIȘTEI

In  anul  1625 de 16 mai , Domnitorul Moldovei  Radul Voevod  trimite  ,,cinstită carte a mării sale scriind la noi să mergem la otcina satul Mașcăuți țenutul Orheiului a le hotără și în mijloc între dănșii să le despărțim precum le va scri uricul ce-l  au, iară pe unde n-a scri să socotim în oameni,,.   Logofătul  Leon Donici a mers  și a ,,adunat acolo oameni buni si bătrâni si tineri știutori de ocină și de moșie,, după ce se iscase neînțelegeri   intre  trei grupri și anume:  Gavril și Ioan, strănepoții  lui Neculai Golăi , Miron și Isache, strănepoții pârcălabului Albu și Andrei și Eftimii, strănepotii lui Mașcul.

Din partea Izbiștei,  la această judecată sănt prezenti   ,, Iordache Măriuță din Izbește *, și Tănase a lui Ioan  Rotar tot de acolo, și Năstasa bătrânul tot de acolo,,.

 Cu referință la hotarele moșiei satului Izbiște în documentul scris de către logofătul Donici se spune: ,,  de acole la deal și în marginea codrului iară piatră hotar tor cu Pocrășănii, de acolo la vale peste șleahu mare și la vale spre Șabana piste Vale Izvoarelor și  în muchie dinspre sfințit am găsât peatră hotar tot cu Pocrășănii, de acolo la vale cam supt miazăzi și să coboară în Șăbana, la matca Șăbana am găsât peatră hotar de otcina Izbiștea,  de acole în sus Șăbana am mers până la gura Brușăuca, și de acole supt amiază zi pân la Podul lui Aftenie, am găsât peatră de hotar de otcina Izbiștea, și de acolo tot la deal spre sfânțit pe marginea  pădurii Cotelnicilor la Drumul Zăvoaielor,, Această descriere o gasim in zapisul ,, Mărturie  hotarnică a satului Mascăuti – Ținutul Orhei de la  7 august 1617.

Acest document mărturisește clar faptul că Șăbana era hotarul Izbiștei si Mășcăuților dinspre nord-est.  Izbiștea hotărnicea dinspre miaza-zi cu Pocrășanii - localitate menționată de multe ori in documente istorice, dispărurtă ulterior ca și localitatea Cotelnicii probabil situată la miază-noapte de Podul lui Aftenie.

Constatăm cu satisfacție că toponimele vechi  Podul lui Aftenie si Șăbana s-au pastrat pînă în prezent.

Alte documente istorice, denotă crâncene disensiuni intre proprietarri vechi și venetici, care au avut loc prin vecinătățile noastre. Două documente datate în  25 iulie 1661 si 16 mai 1662 descriu mărturii hotarnice a moșiei satului Ohrincea  unde găsim printre martorii  prezenți,, Chirilă din Izbiști, si Ionașcul Fodereșcel, si Vasile Jidan și Ion de acolo,,

Absența unor documente similare cu referință la hotarele Izbiștei în arhivele vremii, denotă faptul că din vremuri îndepartate, hotarurile moșiei erau  păstrate cu sfințenie de catre căpeteniile satului nostru.

*Iordache  Măriuță este pomenit și în alte documente din veacul XVII fiind vornicul satului Izbiște.

 Literatură: L.T. Boga , 1938 Chișinău  ,, Documente basarabene.

                            XX  Mărturii  hotarnice  în  perioada 1602-1814.

         21  decembrie 2013                                     E.Gherciu

PREOT MARTIR DIN SATUL IZBISTE

Lista pămîntenilor noștri care au fost persecutați  de regimul totalitar  sovietic, și așa impunătoare,  se completează cu  un nou dosar. O istorie înfiorătoare  a condamnării la pedeapsa capitală pe motive confesionale a unui inocent slujitor al bisericii care a fost oficial inculpat de agitație contrarevoluționară.

GHEORGHE BABCENCO (1898, Izbiște, județul Orhei – 1938, Butovo, regiunea Moscova, Rusia), preot român martirizat în Rusia. A fost etnic român. A fost unul din cei 11 copii ai preotului Grigore Babcenco din Izbiște, Orhei, și frate drept al părintelui Boris Răduleanu (Babcenco). A absolvit Seminarul Teologic. A fost preot paroh al bisericii Întâmpinarea Domnului din satul Tioploe, raionul Voskresensk, regiunea Reazan, Rusia. A fost arestat la 29 decembrie 1937, judecat sumar de către troica NKVD, acuzat de ”agitație contrarevoluționară” (articolul 58-10 al Codului penal al RSSFR) și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. A fost executat la 17 februarie 1938 pe poligonul Butovski de lângă orășelul Butovo, regiunea Moscova, loc în care a și fost înhumat. A fost reabilitat de către Procuratura regiunii Moscova la 21 iulie 1989.  Sursa: Blog A. Cubreacov;

Comunitatea  intelectuală , clerul si enoriașii  din s. Izbiste  urmeaza a fi sensibilizați pentru a solicita   oficialităților  religioase  a  Mitropoliei Moldovei  recunoașterea acestului Preot  Martir  ca Sfănt.

 Dr. Eduard Gherciu                                   2 martie 2015

Primul sărut...

Veşnicia vine împreună cu sărutul.

În anii mei adolescenţi mai aveam obicei ca noi, tinerii frumoşi de atunci, să avem câte un carneţel unde ne însemnam impresiile vieţii noastre tinere şi zbuciumate... vieţii noaste frumoase, sentimentele, prima dragoste, prima întâlnire, primele dezamăgiri şi desigur.... primul sărut. Deoarece azi este sărbătoarea tinereţii, sărbătoarea săruturilor – Dragobetele – am căutat şi eu acel carnet cu acele impresii de....acum aproape două decenii.  Două decenii ? Nici nu-mi vine să cred...parcă mai ieri s-a întâmplat... Mai simt încă pe buze căldura primului sărut, acel sărut care a hotărât totul, acel sărut pe care îl am to timpul lângă mine şi totuşi nu e ca primul.... Citiţi, cugetaţi despre valoarea sărutului adevărat... Citiţi, până la voi încă nimeni nu lea citit, două decenii a stat ascuns acest prim sărut...

16 august 19...

Primul sărut....

     S-a terminat şi copilăria noastră...Oferindu-mi acest sărut, nici nu te-ai gândit că aici ia sfârşit naivitatea noastră, copilăria, adolescenţa sau pur şi simplu este un moment de cotitură în viaţa noastră...în viaţa ta, în viaţa mea. Întotdeauna am fost foarte atent la  la orice cuvânt, la orice gest, mai ales când a fost vorba de tine. În general mă strădui să fiu cât mai serios, iar cu tine precis nu eram eu, nu eram în apele mele. Cînd veneam la tine zburam...cînd ajungeam deja mă tupilam.

Şi totuşi mia fost frică mult de acest sărut...M-am ferit cât am putut de el...dar nu am rezistat. L-am ţinut în mânecă ca pe un as de rezervă, l-am ascuns cât am putut... Dar cât poţi răbda când eşti tânăr şi îndrăgostit?

Desigur nu regret deloc că te-am sărutat în seara asta, dar... Dragostea e aşa un lucru care tot timpul cere ceva nou şi nou: de la început te mulţumeşti cu o privire, apoi cu un cuvânt, apoi cu o străngere de mână, apoi cu o îmbrăţişare şi la urmă este sărutul....Mai departe nu mai este nimic ce poate face parte dintr-o dragoste curată şi frumoasă...Cel puţin eu aşa cred.

M-am întrebat de multe ori, oare ce se va întîmpla când sărutul acesta va fi ceva normal pentru noi? E posibil să ne apropie mai mult? Va hotărî el ceva?

Desigur nici nu prea ştiu a săruta o fată....poate că te sărutam mai demult...dar îmi era frică să nu fac ceva în plus să rămân jenat. Dar nu s-a întîmplat asta. Totul vine de la sine atunci când iubeşti cu adevărat...Totul a venit de la sine cu toate că eşti prima fată pe care am sărutat-o...

Orice nu aş zice a fost minunat...Nici nu bănuiam că ai buzele atât de moi şi dulci...Eşti o dulceaţă ! Ochii ştiam că sunt cei mai frumoşi din lume( de ei mai înâi m-am îndrăgostit), iar părul e cel mai gâdilitor...dar că ai asemenea buze de miere  - nici nu bănuiam!

M-am dus acasă beat de fericire şi zâmbeam când îmi aminteam de acel sărut nevinovat. Primul sărut !

................ - te iubesc !!!

Veşnicia temei...dragoste.

Să zică cineva că nu a scris nimic despre dragoste, înseamnă că nu a iubit cu adevărat...

Să zică cineva că nu a iubit niciodată, înseamnă că nu a trăit cu adevărat...

Şi nu ştiu de căte ori este în stare omul să iubească în viaţă, dar o ultimă dragoste are precis. De ce o ultimă? Păi...cît poate să te mai doară?

Am scris şi eu câteva rânduri...câteva rînduri dedicate Ei... cunoscutei şi necunoscutei, apropiatei şi îndepărtatei, reală şi aevea. Dedicate Ei – ultimei dragoste, care niciodată nu ştii de unde vine şi când pleacă...căci...

Tu, deci, veşnică vei fi.

Des mă întreb, ca El, sub tei

De nu aflam de existenţa Ei,

Cum mai puteam un verb să mai rostesc

Un verb ce sună...te iubesc.

Şi mai tot timpul mă-ndoiesc

De poate nu am cunoscut pe Ea,

Mereu un substantiv repet cu un fior

Şi dulce,dulce el se cheamă...dor.

Şi când trăsnit eu mă opresc,

Cum de-am trecut pe lângă Ea?

Un adjectiv se rupe din poveşti:

Frumoasă tu,... frumoasă eşti.

Păcat să zic că nu-i frumos

Hrănindu-mi visul luminos,

Tot un pronume fură gândul:

La ea, la ea...mă duce dânsul.

Şi chiar de uit să mă trezesc

Şi mintea-n vis o prăbuşesc,

Totuna stă pe buze un compliment:

Ce nume Sfânt, tu Înger porţi.

Şi nimănui nimic nu dovedesc

Atunci când visul răscolesc:

Că nu ai fost, că nu mai eşti...

Că nu vei fi...

Şi tot repet ca un nebun:

Că ce e veşnic nu e dat ca să iubim,

Exemplu-mi sunt atâtea stele

Ce strălucesc departe ele.

Căci ce e veşnic, e mereu departe

Şi  tu, deci, veşnică vei fi!